Am revenit.

In sfarsit am ajuns acasa...5 zile in spital au fost un calvar pentru mine. Medici prosti da prosti rau: mi-au spart venele la ambele maini. Perfuzii peste perfuzii..pff..un chin pentru mine mi-e foarte frica de ace:. Pastile la fel...naiba le ia...imi raman in gat. Urasc regimul pe care mi l-au dat. Numai carne fiarta grisine si stiksuri...ce naiba..si asa nu prea ma omoram eu cu mancarea dar acum as mancaaaa vaiii am o pofta de ciocolata si inghetata de vanilie:X...pfff...asta e...trec si peste asta....
Inca ceva...va multumesc ca ati venit la mine si nu m-ati lasat sa ma plictisesc singura. Va multumesc ca ati sunat cei ce nu ati putut veni...un singur telefon il asteptam de la o persoana...dar am ramas cu asteptatul...ca nu a sunat...asta e. Viata merge mai departe.

Mi-e frica!!!

Asta e prima si ultima postare "aiurea" pe blog. Dar am simtit ca trebuie sa scriu, sa ma descarc. Nu vreau sa ma plang dar imi e frica. Pentru prima data simt o frica a naibi de tare. Pana acum nu prea ma preocupa starea mea de sanatate. Dar ieri am ajuns de urgenta in spital. Nu stiu ce sa fac, pe mama deja am speriat-o prea tare. Vina eu o am, recunosc! Pastile nu iau, imi raman in gat...iar acum...am dat-o pe perfuzii:. Azi s-a cam plimbat salvarea:)) si medicii de acolo ma stiu acum:)) cand tip la ei sa nu imi mai faca mii de injectii...da...glumesc...mii..nu...dar sunt o groaza...si foarte dureroase. Probabil nu o sa mai intru sa scriu pe blog...abia am scapat iar de salvare:)) in spital nu ma mai intorc dar clar nu e dupa mine.
Pfff cum am ajuns ieri la spital..abia ma tineam pe picioare si medicul de acolo se gasise sa ma intrebe daca sunt insarcinata:))=)) i-am spus de n ori ca nu si nu si nu s-a lasat pana nu mi-a facut o ecografie....si da...am ulcer...pana acum nu mi-a pasat...dar am facut o complicatie de toata frumusetea: +problemele cu inima...pfff....
Pff mi-am facut testamentul:)) i-am spus prietenei mele de "corazon" ce sa faca daca eu ma duc:))) (glumesc nu am de gand sa ma duc asa tanara dar testamentul l-am facut:)))
Acum fara gluma chiar mi-e frica. Nu o sa mai scriu ceva timp pe blog...dar promit ca revin:X nu abandonez asa usor:))

Ma gandesc uneori cat de usor ne este sa criticam si sa judecam. In legatura cu viata altora suntem experti in psihanaliza. Chiar si eu ma surprind spunand lucruri de parca as detine intotdeaua adevarul. Fals! Iar atunci cand trebuie sa luam decizii pentru propria noastra viata nu putem judeca la rece si esuam lamentabil. Abia dupa ne dam seama ce ar fi trebuit sa facem(unii nici atunci).

Odata cu maturitatea si experienta va veni probabil si schimbarea. In cazul meu, cand am fost "judecata" de altii am realizat ca habar nu au cine sunt eu de fapt. Oamenii isi creeaza impresii, superficiale de multe ori, dupa care trag concluzia. "Informatia se imprastie "inflorita", apoi este filtrata prin prisma personalitatii fiecaruia, si asa ajungem sa fim ceea ce nu suntem.

Am observat ca si eu fac acelasi lucru si ma cert pentru asta. Nimeni nu poate sti ce se ascunde in sufletul unui om, sau care sunt motivele pentru cae o persoana face ce face sau se comporta cum se comporta. Nu trebuie sa ne grabim sa etichetam in secunda doi.Nu suntem in masura sa facem acest lucru. E frustrant chiar atunci cand oamenii se lauda "a citi" o fiinta imediat, dupa care urmeaza o insiruire de adjective.

Putem afla lucruri noi despre cineva, traind o viata intreaga alaturi. So, let's not judge!!!!