"A fost odată un val ce s-a îndrăgostit de-o stâncă înconjurată de mare.Valul spumega şi se rotea împrejurul stâncii, o săruta zi şi noapte, o îmbrăţişa cu braţele lui albe, o privea, o uda şi-o implora să vină după el. O iubea şi se spărgea spumegând în jurul ei şi astfel o surpa pe nesimţite, până când, într-o zi, ea a ţipat,complet sfărâmată şi i-a căzut în braţe.
Deodată, n-a mai fost nici o stâncă cu care să se joace, pe care să o iubească, la care să viseze. Era doar o îngrămădire de pietre în fundul mării, cufundată în ea. Valul s-a simţit dezamăgit şi întristat şi a plecat să caute altă stâncă."
Asa sunt si unii oameni.Dupa ce obtin un suflet sau un trup pe care si-l doresc enorm simt acut golul lasat de visul implinit si ,in loc sa ramana si sa se bucure de ceea ce au obtinut,pleaca ,fara sa priveasca in urma, in cautarea altuia.Si atunci cand pleaca fac tot ce le sta in putinta sa le arate celor parasiti ca ei sunt vinovati.Gasesc mereu motive sa-i convinga ca e vina lor ca nu au ramas stanci.!
Este iarna!Nu te bucuri?Stii cat de frumos este sa iubesti iarna?Sa
te plimbi prin zapada si sa simti,pe piele, atingerea delicata a
fulgilor pufosi?!
Cand ai privit ultima oara ,pe fereastra, dansul fulgilor de
nea?Cand te-ai bucurat de covorul acela alb,fara sa te gandesti la
cat de greoi a devenit traficul din cauza lui?!
Tu iubesti zapada?Iubesti sa o privesti de la fereastra,sau esti mai
curajos si te avanti in mijlocul ei construind un om de
zapada!?Si,daca da,omul tau de zapada este vesel?Seamana cu cel de
cand erai copil?Sau timpul care a trecut peste tine l-a afectat si
pe el?A devenit si el ingrijorat,posomorat,agitat?Este oglinda
copilului de altadata sau este copia fidela a omului de acum?Dar
noptile?Noptile de iarna nu iti plac?Acelea in care cauti, flamand
,caldura trupului iubit.Noptile acelea reci care apropie
corpuri,soapte si suflete.Cele in care te ghemuiesti la pieptul
jumatatii tale si povestiti nimicuri pana-n in zori.Nu?!?Dar
diminetile?!Acelea,care va prind impreuna.Cele in care savurati o
cana de ceai,lapte,cafea fierbinte si va bucurati privind la florile
de gheata de pe geam. Diminetile acelea in care parasiti casa
,impreuna, indreptandu-va spre serviciu,scoala sau spre
nicaieri.Cele in care frigul te lipeste de bratul omului iubit si te
face sa-ti doresti sa ii intri in haine,in suflet si in carne.Nici
acelea nu iti plac?!Nu?!?
In mod sigur o sa-mi spui ca ai prea multe obligatii ca sa pierzi
timpul cu astfel de lucruri iar iarna,iarna asta, cu tot frigul si
zapada ei te impiedica sa fi mai fericit!Asa-i?
Dar primavara,vara si toamna cred ca esti mai fericit...Nu?!?
Nu esti?!?
Primavara ploua mult,vara este prea cald iar toamna este prea
trista,nu?
Dar,te-ai gandit ca,poate nu e vina lor?Anotimpurile sunt asa de
cand pamantul.Dar tu...tu ai ramas la fel in timp?Poate tu te-ai
schimbat!Poate tu ai uitat sa te bucuri de frumusetea fiecaruia in
parte.Cand erai copil iti placeau,nu?Atunci te puteai bucura de
toate.Si acum?Ce s-a intamplat acum?
Te-ai gandit ca poate,totusi,iarna asta e frumoasa?!?
Deci,ce zici?
In nopatea asta,imi dai mana sa privim impreuna dansul fulgilor de
nea?
