Una din partile cele mai dubioase la oameni este ca...ai senzatia ca-i cunosti dintr-o privire. Esti foarte sigur pe tine ca aparentele nu te inseala si poti sa concepi din prima clipa un portret robot al interiorului, al sufletului fara ca acesta sa scoata o vorba...apoi va salutati cu gandul ca poate va mai intalniti sau nu...ajungi acasa si fara sa-ti dai seama, te gandesti...”avea o voce calda-probabil e un om bun....” ”era foarte serios...inseamna ca e sceptic si rece- detasat....” ”privirea era foarte patrunzatoare....oare testa slabiciunea celuilalt?
Si uite asa cu probabilitati de genul...presupuneri fara fundament ne facem chiar si prieteni....sau cel putin ajungem sa aveam anumite activitati cu oamenii.
Si de aici banuielile de la prima intalnire iti sunt confirmate, ori ramai stupefiat ca te-ai inselat in totalitate si persoana nu e asa cum ai crezut-o....
Mi-as fi dorit sa existe un dictionar de oameni...ca inainte sa cunosc pe cineva sa aflu macar strictul necesar despre caracterul acestuia, fara sa cad in plasa....
Sa nu fie nevoie sa te prefaci ca totul e bine si frumos ca esti de acord cu felul unora de a fii...asa, daca ai afla dinainte ai stii sa te indepartezi sau sa te apropii mai mult....
E ciudat cum pe unii ii stii de-o viata, si cu toate astea...tot ramai perplex cateodata.
Si cred totusi ca dictionarul ala ar trebui reeditat la fiecare minut, la cum se schimba unii oameni...
Neah....nu merge nici asa.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu