Sunt in camera mea si simt nevoia sa imi strang picioarele la piept de frig...dar nu e frig...e doar tristete. Simteam nevoia sa ma stranga cineva in brate...dar nu mi-a mai ramas decat varianta de a ma strange singura. Doar lacrimile sunt fierbinti caci vin din suflet sa scrie durerea in santuri pe obraz fara mila.Eram amortita fizic insa simtirile mele erau intense...dupa atatea luni in cae nu mai simtisem nimic pentru nimeni...Atunci ma plangeam ca nu mai pot simti...acum ma plang ca simt mai mult decat s-a permis. O durere de o mie de ori mai puternica...si as fi vrut ca vointa mea de a o infrange sa se spulbere o data cu momentul in care ne-am intalnit.
Adorm linistita, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat in sufletul meu...ramasesera doar urme de lacrimi uscate si sarate, nimic mai mult.
Se`ntampla,be happy! :*
RăspundețiȘtergere