Maine se implineste un an de cand mamaia nu mai e...
Anul ce a trecut a fost ingrozitor de greu.Nici acum nu imi este usor.Inca nu pot sa cred ca nu am sa o mai vad niciodata.
Se spune ca timpul vindeca,ca odata cu trecerea lui durerea se atenueaza si ca incet, incet se asterne uitarea.Insa pentru mine trecerea timpului a fost ingrozitor de dureroasa,nu a facut decat sa adanceasca golul ramas in suflet.
Inca mai plang ziua si noaptea.Inca mai strig ca mi-e dor sa o strang in brate...
De dor i-am scris.Poate parea nebunesc ,insa i-am scris scrisori,chiar daca stiu ca nu le va primi niciodata ,caci locul in care s-a dus nu are adresa.
Stiu ca ar fi trebuit sa incerc sa-mi revin odata din durerea asta.Stiu ca nu i-ar fi placut sa ma vada plangand si suferind...insa durerea de a nu o mai avea,dorul asta care imi arde inima ,nu fac decat sa ma copleseasca.
,,A plange inseamna a imputina adancimea durerii,,.Asa a spus Shakespeare.Si are dreptate.
Stiu ca lacrimile mele nu o vor aduce inapoi ,insa numai asa imi pot stige din focul inimii,din durerea ce ma chinuie.
Mi-ar fi placut ca maine sa fiu langa mormantul ei si sa-i duc un buchet mare de trandafiri.Erau preferatele ei.
Mi-e dor de ea...cumplit.Poate ca durerea se va stinge cu timpul ,insa dorul niciodata.
duminică, 3 octombrie 2010
sâmbătă, 21 august 2010
Sunt cateva luni de cand mamaia nu mai este.Durerea este la fel de vie ca in ziua pierderii ei.In mine nu s-a schimbat nimic.Si mi-e dor,cumplit de dor de ea...Si ce ma chinuie este faptul ca acest dor n-am sa-l mai pot stinge niciodata ,caci n-am sa o mai pot strange in brate niciodata.
Am vie in minte imaginea ei,ochii ei blanzi din ziua cand am vazut-o pentru ultima oara.Era in spital.Am vorbit vrute si nevrute in ziua aia ,am incurajat-o ca de obicei,era mai insufletita si putin mai vesela,cu toata durerea ce-i chinuia trupul imputinat de boala.Am sarutat-o incet pe fruntea fierbinte,strangand-o in brate.I-am zis ca vin si maine si ea mi-a spus fericita ca nu mai e nevoie,ca doctora ii da drumul acasa si va fi cu noi impreuna.Era fericita...parca plutea ...si ochii ei jucau in lacrimi...ca va fi o zi intreaga cu fata ei si cu nepotii ei dragi. Incerc sa trec peste asta.Dar cum poti sa mergi mai departe fara durere in inima cand bunica ta a plecat de langa tine fara speranta de a mai reveni?Cum sa poti uita?Cum sa te vindeci?
Mi-e dor,cumplit ,ingrozitor de dor de ea...De vocea ei blanda care ma dojenea ca sunt o mare risipitoare de bani ,de mainile ei frumoase , de rasul ei,de mirosul ei...mi-e dor de mamaia.
Multe nopti la rand am plans atunci cand toti adormisera.Au fost primele sarbatori fara mamaia...Si primul Sfantul Ion in care am plans in loc sa rad fercita ca-i aud vocea.Am butonat telefonul de cateva ori ,privind numarul de telefon in dreptul caruia statea scris MAMAIA.Mamaia nu mai e...Cum pot sa-mi fac sufletul sa inteleaga?Cum pot sa-mi sting dorul...
Am vie in minte imaginea ei,ochii ei blanzi din ziua cand am vazut-o pentru ultima oara.Era in spital.Am vorbit vrute si nevrute in ziua aia ,am incurajat-o ca de obicei,era mai insufletita si putin mai vesela,cu toata durerea ce-i chinuia trupul imputinat de boala.Am sarutat-o incet pe fruntea fierbinte,strangand-o in brate.I-am zis ca vin si maine si ea mi-a spus fericita ca nu mai e nevoie,ca doctora ii da drumul acasa si va fi cu noi impreuna.Era fericita...parca plutea ...si ochii ei jucau in lacrimi...ca va fi o zi intreaga cu fata ei si cu nepotii ei dragi. Incerc sa trec peste asta.Dar cum poti sa mergi mai departe fara durere in inima cand bunica ta a plecat de langa tine fara speranta de a mai reveni?Cum sa poti uita?Cum sa te vindeci?
Mi-e dor,cumplit ,ingrozitor de dor de ea...De vocea ei blanda care ma dojenea ca sunt o mare risipitoare de bani ,de mainile ei frumoase , de rasul ei,de mirosul ei...mi-e dor de mamaia.
Multe nopti la rand am plans atunci cand toti adormisera.Au fost primele sarbatori fara mamaia...Si primul Sfantul Ion in care am plans in loc sa rad fercita ca-i aud vocea.Am butonat telefonul de cateva ori ,privind numarul de telefon in dreptul caruia statea scris MAMAIA.Mamaia nu mai e...Cum pot sa-mi fac sufletul sa inteleaga?Cum pot sa-mi sting dorul...
marți, 27 iulie 2010
Poti citi?
Poti citi?
Daca reusesti sa citesti primele cuvinte creierul va descifra si restul!
0D474 1N7R-0 21 D3 V4R4, 574734M P3 PL4J4 0853RV4ND D0U4 F373 70P41ND 1N N151P, 151 D4D34U 53R105 1N73R35UL C0N57RU1ND UN C4573L D3 N151P CU 7URNUR1, P454J3 53CR373 51 P0DUR1. C4ND 3R4U P3 PUNC7UL D3-4 73RM1N4, 4 V3N17 UN V4L, D157RU64ND 707UL, R3DUC4ND C4573LUL L4 0 6R4M4D4 D3 N151P 51 5PUM4…. M-4M 64ND17 C4 DUP4 4747 3F0R7, F373L3 V0R 1NC3P3 54 PL4N64, D4R 1N L0C D3 4574, 4L3R64U P3 PL4J4 R424ND 51 JUC4NDU-53, 51 4U 1NC3PU7 54 C0N57RU145C4 UN 4L7 C4573L; M1-4M D47 534M4 C4 4M 1NV4747 0 M4R3 L3C713: D3D1C4M MUL7 71MP D1N V1474 N0457R4 C0N57RU1ND C3V4, D4R C4ND M41 74R21U UN V4L V1N3 51 D157RU63 707, C3 R4M4N3 3 D04R PR1373N14, 6R1J4 51 M41N1L3 4C3L0R4 C3 5UN7 C4P481L1 54 N3 F4C4 54 5UR4D3M.
Daca îl Citesti Si-l Intelegi, Esti Inteligent(ã) Si Ai Emisfera Stânga Dezvoltata. DACA NU IL DESCIFREZI, NU-L TRIMITE MAI DEPARTE !!!
Daca reusesti sa citesti primele cuvinte creierul va descifra si restul!
0D474 1N7R-0 21 D3 V4R4, 574734M P3 PL4J4 0853RV4ND D0U4 F373 70P41ND 1N N151P, 151 D4D34U 53R105 1N73R35UL C0N57RU1ND UN C4573L D3 N151P CU 7URNUR1, P454J3 53CR373 51 P0DUR1. C4ND 3R4U P3 PUNC7UL D3-4 73RM1N4, 4 V3N17 UN V4L, D157RU64ND 707UL, R3DUC4ND C4573LUL L4 0 6R4M4D4 D3 N151P 51 5PUM4…. M-4M 64ND17 C4 DUP4 4747 3F0R7, F373L3 V0R 1NC3P3 54 PL4N64, D4R 1N L0C D3 4574, 4L3R64U P3 PL4J4 R424ND 51 JUC4NDU-53, 51 4U 1NC3PU7 54 C0N57RU145C4 UN 4L7 C4573L; M1-4M D47 534M4 C4 4M 1NV4747 0 M4R3 L3C713: D3D1C4M MUL7 71MP D1N V1474 N0457R4 C0N57RU1ND C3V4, D4R C4ND M41 74R21U UN V4L V1N3 51 D157RU63 707, C3 R4M4N3 3 D04R PR1373N14, 6R1J4 51 M41N1L3 4C3L0R4 C3 5UN7 C4P481L1 54 N3 F4C4 54 5UR4D3M.
Daca îl Citesti Si-l Intelegi, Esti Inteligent(ã) Si Ai Emisfera Stânga Dezvoltata. DACA NU IL DESCIFREZI, NU-L TRIMITE MAI DEPARTE !!!
Punct
Nu stiu daca menirea acestei scrieri este sa apara aici, astept sa ma lovesc de un feedback pe masura, insa dimineata asta pentru mine a venit cu o revelatie notorie dar din pacate instabila si cu nuante volatile.
Revin la titlul de mai sus, caci de la el a pornit tot; pentru cei care nu vor avea timp sa acceseze linkul cu trailerul acestuia si care totusi imi vor citi acest post, filmul se axeaza pe mica drama a unei adolescente de 13 ani, filiforma la momentul respectiv, cu aparat dentar si crize de personalitate care isi doreste teribil sa creasca si cunoasteti si voi zicala:” ai grija ce iti doresti”. “Minunata” varsta de 30 de primaveri o ajunge si constata ca desi are ceea ce si-a dorit de mica, si-a abandonat cel mai bun prieten, a devenit o fire superficiala si marsava iar dusmanul ei din liceu …..a ramas tot dusmanul ei din liceu. Mai multe nu va spun, nu am spirit “recenzist” sau critic probabil, insa va recomand calduros acest film.
Revenind la dimineata mea revelatorie spun cu regret ca ferestrele lumii in care traim necesita cel putin niste draperii “de-ale bunicii”. E trist ca uitam sa fim copii, e trist ca ne dorim sa crestem mari ca sa experimentam lipsa banilor, grijile, responsabilitatile, dam la schimb inocenta ca sa primim durere, regrete, frustrari. Cel mai bun exercitiu e sa privim generatia din fata noastra, a devenit un “must” sa faci sex inainte de 16 ani indiferent ca simti asta sau nu, nu ma intelegeti gresit, nu imbratisez spiritul :” casatoria reprezinta uniunea care permite eliberarea hormonilor”,bla bla bla si iarasi bla bla bla, in niciun caz ( sincer, e cea mai proasta idee), dar va intreb ( retoric ) ce ati castigat din acea experienta? V-aduceti aminte cu placere? Mai tineti minte cum arata respectivul/ respectiva, sau unde s-a intamplat, ( daca era altul afara de baia unui club, deja ne referim la oameni norocosi)? V-ati trezit zambind, ati SIMTIT ceva? etc Majoritatea au facut-o fiindca altfel ramaneau printre bobocii neinitiati, priviti cu batjocura, sau pentru ca astfel ar fii castigat un statut superior celorlalti.
Tot timpul am fost de parere ca varsta nu conteaza, ca ceea ce simti reprezinta catalizatorul reactiei/ actiunii, indiferent de persoana, spatiu, timp, insa e trist sa vezi ca un lucru frumos devine o conditie la accesarea unei pozitii intr-o ierarhie sociala. E trist ca ne lasam modelati si cedam individualitatea pe o moda de sezon imbracata de un strat gros de non culori si prozaism, e trist ca uitam sensul cuvintelor si le implementam noi altul, total nepotrivit insa, e trist ca uitam sa fim ingaduitori, amabili, empatici, umani, e trist ca invatam sa judecam inainte de a ne cunoaste pe noi insine, e trist ca ne lasam prada mediocritatii, ca suntem priviti pe sub sprancene daca in loc de a critica si a blama profesorii si cantitatea de teme cu care suntem insarcinati, sau lipsa banilor si implicit tupeul parintilor de a nu fii la dispozitia noastra si a notoriilor si numeroaselor toane pubere, avem o carte in mana, ( dragii mei nu va temeti! Cititul NU ucide! ) sau un pix cu care sa ii scriem o vorba frumoasa colegului sau o vorba buna pentru mama, ori un zambet pe fata pentru simplul fapt ca nu fraternizam cu cersetorul de la coltul strazii.
Uitam totodata ce este increderea si adoptam subestimatul, drama si gustul amar al regretelor; nu vreau sa sune a cliseu sau a replica de film insa putem fii ceea ce vrem daca luptam pentru asta, nu exista pasi sau reguli pentru a-ti trai viata si nimeni nu are dreptul sa judece maniera in care tu ai ales sa mergi pe acest meleag sau sa te determine sa o schimbi, nici nu e in interesul tau sa grabesti acest proces. Poti fii cu cel mai dragut tip din liceu ( scoala generala, facultate) chiar daca ai aparat dentar, nu esti cu nimic mai prejos daca pana la 17 ani nu ai experimentat de cel putin 2 ori toata kamasutra si cu siguranta nu iti va pica mana daca o vei oferi spre ajutor si a doua sansa.
Ar mai fii multe de spus dar am obosit, scriind toate acestea constat ca cel mai lung post al meu nu a fost unul izvorat din ceva frumos, ci din lumea lipita cu skotch in care traim. Punct.
Revin la titlul de mai sus, caci de la el a pornit tot; pentru cei care nu vor avea timp sa acceseze linkul cu trailerul acestuia si care totusi imi vor citi acest post, filmul se axeaza pe mica drama a unei adolescente de 13 ani, filiforma la momentul respectiv, cu aparat dentar si crize de personalitate care isi doreste teribil sa creasca si cunoasteti si voi zicala:” ai grija ce iti doresti”. “Minunata” varsta de 30 de primaveri o ajunge si constata ca desi are ceea ce si-a dorit de mica, si-a abandonat cel mai bun prieten, a devenit o fire superficiala si marsava iar dusmanul ei din liceu …..a ramas tot dusmanul ei din liceu. Mai multe nu va spun, nu am spirit “recenzist” sau critic probabil, insa va recomand calduros acest film.
Revenind la dimineata mea revelatorie spun cu regret ca ferestrele lumii in care traim necesita cel putin niste draperii “de-ale bunicii”. E trist ca uitam sa fim copii, e trist ca ne dorim sa crestem mari ca sa experimentam lipsa banilor, grijile, responsabilitatile, dam la schimb inocenta ca sa primim durere, regrete, frustrari. Cel mai bun exercitiu e sa privim generatia din fata noastra, a devenit un “must” sa faci sex inainte de 16 ani indiferent ca simti asta sau nu, nu ma intelegeti gresit, nu imbratisez spiritul :” casatoria reprezinta uniunea care permite eliberarea hormonilor”,bla bla bla si iarasi bla bla bla, in niciun caz ( sincer, e cea mai proasta idee), dar va intreb ( retoric ) ce ati castigat din acea experienta? V-aduceti aminte cu placere? Mai tineti minte cum arata respectivul/ respectiva, sau unde s-a intamplat, ( daca era altul afara de baia unui club, deja ne referim la oameni norocosi)? V-ati trezit zambind, ati SIMTIT ceva? etc Majoritatea au facut-o fiindca altfel ramaneau printre bobocii neinitiati, priviti cu batjocura, sau pentru ca astfel ar fii castigat un statut superior celorlalti.
Tot timpul am fost de parere ca varsta nu conteaza, ca ceea ce simti reprezinta catalizatorul reactiei/ actiunii, indiferent de persoana, spatiu, timp, insa e trist sa vezi ca un lucru frumos devine o conditie la accesarea unei pozitii intr-o ierarhie sociala. E trist ca ne lasam modelati si cedam individualitatea pe o moda de sezon imbracata de un strat gros de non culori si prozaism, e trist ca uitam sensul cuvintelor si le implementam noi altul, total nepotrivit insa, e trist ca uitam sa fim ingaduitori, amabili, empatici, umani, e trist ca invatam sa judecam inainte de a ne cunoaste pe noi insine, e trist ca ne lasam prada mediocritatii, ca suntem priviti pe sub sprancene daca in loc de a critica si a blama profesorii si cantitatea de teme cu care suntem insarcinati, sau lipsa banilor si implicit tupeul parintilor de a nu fii la dispozitia noastra si a notoriilor si numeroaselor toane pubere, avem o carte in mana, ( dragii mei nu va temeti! Cititul NU ucide! ) sau un pix cu care sa ii scriem o vorba frumoasa colegului sau o vorba buna pentru mama, ori un zambet pe fata pentru simplul fapt ca nu fraternizam cu cersetorul de la coltul strazii.
Uitam totodata ce este increderea si adoptam subestimatul, drama si gustul amar al regretelor; nu vreau sa sune a cliseu sau a replica de film insa putem fii ceea ce vrem daca luptam pentru asta, nu exista pasi sau reguli pentru a-ti trai viata si nimeni nu are dreptul sa judece maniera in care tu ai ales sa mergi pe acest meleag sau sa te determine sa o schimbi, nici nu e in interesul tau sa grabesti acest proces. Poti fii cu cel mai dragut tip din liceu ( scoala generala, facultate) chiar daca ai aparat dentar, nu esti cu nimic mai prejos daca pana la 17 ani nu ai experimentat de cel putin 2 ori toata kamasutra si cu siguranta nu iti va pica mana daca o vei oferi spre ajutor si a doua sansa.
Ar mai fii multe de spus dar am obosit, scriind toate acestea constat ca cel mai lung post al meu nu a fost unul izvorat din ceva frumos, ci din lumea lipita cu skotch in care traim. Punct.
sâmbătă, 24 iulie 2010
O simpla parere.
Aseara am fost la un concert in Otopeni.
Foarte multa lume, fete care mai de care imbracate mai sofisticat sau pot spune mai dezbracate:))
In fine...am incercat sa intru mai in fata cu speranta ca voi putea lua un autograf de la asa-zisele "vedete". Au deschis show-ul Dj Sava si Raluca bineinteles ca au facut playback. Nu prea mi-a placut dar in fine...
Au urmat baietii de la Sunrise Inc...la fel si ei playback. Alexa ( o prietena) m-a luat repede sa mergem sa luam autografe....eu nu am luat autograf am reusit decat sa fac poza cu 2 dintre ei.
Ne-am chinuit sa ajungem iar mai in fata ca urma sa cante Claudia Pavel.
Aceasta a cantat putin live cu publicul dar la fel a facut un semiplayback macar a cantat si ea peste melodie. Cica era putin racita....
A urmat Anda Adam...
A facut un show frumos cu dansatori/dansatoare bineinteles cantat playback.
Dupa vine Alex Velea pe scena...mda si el cu dansatori...care si-au dat maiourile jos...nu am inteles chestia..nici macar nu aveau ce sa arate dar na sa se dea in spectacol sau poate asa era coregrafia...
Nu am apucat sa iau autograf ca i se facuse rau omului....si m-am dus la Smiley...la care el face "nu pot sa fac poza cu tine pentru ca stii si tu pozele iti fura inima" la care eu am ramas uimita nu am mai zis nimic. M-a enervat atat de tare incat nici nu am mai stat sa il ascult cantand...Ce sa mai zic fite de "vedete" .
Si aceste "vedete" uita ca au ajuns pana aici datorita "fanilor disperati"
Un lucru m-a surprins foarte tare. Ori te duci sa asculti concertul ori te imbeti ca porcul si incepi si te dezbraci ca in mintea ta crezi ca asa agati niste "fetite".
Nu am fost la prea multe concerte dar acesta a fost foarte dar foarte urat! Si nu din cauza artistilor care au cantat ci din cauza "cocalarilor" si "pitipoancelor" care s-au dus la agatat.
Nici macar la concertul cu High Five din iarna in care niste cocalari incepusera sa faca hora si sa isi bata joc de cei care cantau. Nici macar la Crazy Win o trupa nu prea cunoscuta dar care au cantat si ei peste melodie au incercat sa faca concertul mai frumos...dar nu avea cu cine...ei nu prea au fani "disperati" pentru ca lumea nu-i apreciaza...
Foarte multa lume, fete care mai de care imbracate mai sofisticat sau pot spune mai dezbracate:))
In fine...am incercat sa intru mai in fata cu speranta ca voi putea lua un autograf de la asa-zisele "vedete". Au deschis show-ul Dj Sava si Raluca bineinteles ca au facut playback. Nu prea mi-a placut dar in fine...
Au urmat baietii de la Sunrise Inc...la fel si ei playback. Alexa ( o prietena) m-a luat repede sa mergem sa luam autografe....eu nu am luat autograf am reusit decat sa fac poza cu 2 dintre ei.
Ne-am chinuit sa ajungem iar mai in fata ca urma sa cante Claudia Pavel.
Aceasta a cantat putin live cu publicul dar la fel a facut un semiplayback macar a cantat si ea peste melodie. Cica era putin racita....
A urmat Anda Adam...
A facut un show frumos cu dansatori/dansatoare bineinteles cantat playback.
Dupa vine Alex Velea pe scena...mda si el cu dansatori...care si-au dat maiourile jos...nu am inteles chestia..nici macar nu aveau ce sa arate dar na sa se dea in spectacol sau poate asa era coregrafia...
Nu am apucat sa iau autograf ca i se facuse rau omului....si m-am dus la Smiley...la care el face "nu pot sa fac poza cu tine pentru ca stii si tu pozele iti fura inima" la care eu am ramas uimita nu am mai zis nimic. M-a enervat atat de tare incat nici nu am mai stat sa il ascult cantand...Ce sa mai zic fite de "vedete" .
Si aceste "vedete" uita ca au ajuns pana aici datorita "fanilor disperati"
Un lucru m-a surprins foarte tare. Ori te duci sa asculti concertul ori te imbeti ca porcul si incepi si te dezbraci ca in mintea ta crezi ca asa agati niste "fetite".
Nu am fost la prea multe concerte dar acesta a fost foarte dar foarte urat! Si nu din cauza artistilor care au cantat ci din cauza "cocalarilor" si "pitipoancelor" care s-au dus la agatat.
Nici macar la concertul cu High Five din iarna in care niste cocalari incepusera sa faca hora si sa isi bata joc de cei care cantau. Nici macar la Crazy Win o trupa nu prea cunoscuta dar care au cantat si ei peste melodie au incercat sa faca concertul mai frumos...dar nu avea cu cine...ei nu prea au fani "disperati" pentru ca lumea nu-i apreciaza...
duminică, 18 iulie 2010
La adio...
Nu am mai postat de ceva vreme...dar azi am simtit ca trebuie sa scriu despre ceva trist si anume moartea regretatei Madalina Manole.
Haideti sa nu fim ipocriti: cei mai multi dintre noi nu mai stiam nimic despre Madalina Manole.
Cei foarte tineri abia daca au cunoscut-o, iar cei de-o varsta cu ea nu mai ascultau de ani buni "Fata draga".
Pe 14 iulie cati stiau ca e ziua ei? Pana miercuri dimineata cati stiau ca a scos un album nou? Ca avea un site? Cati stiau cum se numeste actualul sot? Cati au mai vazut-o in spectacole, la televiziune? Cati mai ascultau Radio Romania singurul post care o mai promova?
Cati dintre noi regretam CU ADEVARAT disparitia ei? Cati am fost interesati de OMUL Madalina Manole, de ceea ce gandea, de ceea ce-si dorea, de ceea ce visa?
Cati ne-am intrebat , vorba lui Laurentiu Cazan , in emisiunea lui Gadea, CE MAI FACE?
c
Am fost doar socati, impresionati, nedumeriti, de neasteptata iesire din scena. Am judecat-o, am condamnat-o, am pus-o la zid...Dar nimeni nu stie si, mai mult ca sigur, nu va stii niciodara ce a fost in sufletul ei, de ce n-a mai vrut sa priveasca inapoi, de ce copilul pe care si l-a dorit atat de mult n-a fost cea mai importanta motivatie pentru a trai...
Pentru cei mai multi dintre noi moartea ei a fost doar un spectacol care s-a terminat in clipa in care televiziunile care l-au difuzat in prime time si-au incheiat transmisia de la Cimitirul Bolovani...
Maine, reintorsi la lucru, la problemele de zi cu zi, cati veti mai vorbi despre ea? Cati veti (re)asculta cantecele? Si pentru cat timp? Cati o veti plange? Cati o veti regreta? Cati vor empatiza cu durerea familiei neconsolate si disperate?
Am crezut ca este o gluma sinistra : cum ,de ziua ei? am cautat pe Google...nu era nimic postat.. am pe primul canal de stiri si am vazut ca, da, eara adevarat...Am refuzat sa stiu, sa cred, sa aflu amanunte...Pe urma...
In aceste zile am citit tot ce s-a scris despre viata si cariera ei, i-am ascultat si cantecele vechi. si cele noi. Am urmarit, in direct sau inregistrare, aproape toate emisiunile care i-au fost dedicate DUPA MOARTE . M-au impresionat destinul ei tragic, durerea familiei si a apropiatilor, pentru ca acestia sunt singurii care sufera si care, in cautarea unui raspuns, vor simti din plin sentimentul de vinovatie.
M-a scarbit aparitia unor nimeni din punct de vedere muzical care, fara sa aiba vreo legatura cu Madalina, s-au dat drept prietenii sau confidentii ei. M-a revoltat atitudinea lui Dan Diaconescu, patronul care, frustrat ca televiziunea pe care o conduce a fost exclusa de la funeralii, s-a lansat in acuzatii fara acoperire la adresa sotului vedetei.
Dar, de maine, voi reveni la ale mele. O noua z, o noua sap[tamana...
Cati vom mai vorbi depre ea? Si cati o vom asculta?
Cati n-o vom UITA?
Haideti sa nu fim ipocriti: cei mai multi dintre noi nu mai stiam nimic despre Madalina Manole.
Cei foarte tineri abia daca au cunoscut-o, iar cei de-o varsta cu ea nu mai ascultau de ani buni "Fata draga".
Pe 14 iulie cati stiau ca e ziua ei? Pana miercuri dimineata cati stiau ca a scos un album nou? Ca avea un site? Cati stiau cum se numeste actualul sot? Cati au mai vazut-o in spectacole, la televiziune? Cati mai ascultau Radio Romania singurul post care o mai promova?
Cati dintre noi regretam CU ADEVARAT disparitia ei? Cati am fost interesati de OMUL Madalina Manole, de ceea ce gandea, de ceea ce-si dorea, de ceea ce visa?
Cati ne-am intrebat , vorba lui Laurentiu Cazan , in emisiunea lui Gadea, CE MAI FACE?
c
Am fost doar socati, impresionati, nedumeriti, de neasteptata iesire din scena. Am judecat-o, am condamnat-o, am pus-o la zid...Dar nimeni nu stie si, mai mult ca sigur, nu va stii niciodara ce a fost in sufletul ei, de ce n-a mai vrut sa priveasca inapoi, de ce copilul pe care si l-a dorit atat de mult n-a fost cea mai importanta motivatie pentru a trai...
Pentru cei mai multi dintre noi moartea ei a fost doar un spectacol care s-a terminat in clipa in care televiziunile care l-au difuzat in prime time si-au incheiat transmisia de la Cimitirul Bolovani...
Maine, reintorsi la lucru, la problemele de zi cu zi, cati veti mai vorbi despre ea? Cati veti (re)asculta cantecele? Si pentru cat timp? Cati o veti plange? Cati o veti regreta? Cati vor empatiza cu durerea familiei neconsolate si disperate?
Am crezut ca este o gluma sinistra : cum ,de ziua ei? am cautat pe Google...nu era nimic postat.. am pe primul canal de stiri si am vazut ca, da, eara adevarat...Am refuzat sa stiu, sa cred, sa aflu amanunte...Pe urma...
In aceste zile am citit tot ce s-a scris despre viata si cariera ei, i-am ascultat si cantecele vechi. si cele noi. Am urmarit, in direct sau inregistrare, aproape toate emisiunile care i-au fost dedicate DUPA MOARTE . M-au impresionat destinul ei tragic, durerea familiei si a apropiatilor, pentru ca acestia sunt singurii care sufera si care, in cautarea unui raspuns, vor simti din plin sentimentul de vinovatie.
M-a scarbit aparitia unor nimeni din punct de vedere muzical care, fara sa aiba vreo legatura cu Madalina, s-au dat drept prietenii sau confidentii ei. M-a revoltat atitudinea lui Dan Diaconescu, patronul care, frustrat ca televiziunea pe care o conduce a fost exclusa de la funeralii, s-a lansat in acuzatii fara acoperire la adresa sotului vedetei.
Dar, de maine, voi reveni la ale mele. O noua z, o noua sap[tamana...
Cati vom mai vorbi depre ea? Si cati o vom asculta?
Cati n-o vom UITA?
duminică, 28 februarie 2010
Zambesc....
Te-ai gandit ca poate zambesc doar ca sa dau impresia tuturor ca vad totul in roz, insa eu in interiorul meu sunt necajita, suparata...etc
NU e asa...zambesc pentru tot ceea ce se intampla in preajma mea, pentru zile cu soare, pentru timpul petrecut cu prietenii, pentru momentele alaturi de familie, pentru tot ceea ce ma face fericita...
Intr-adevar e mai bine sa zambesti pentru a nu arata lumii ceea ce te apasa pe tine, sa nu iti arati slabiciunile pentru ca orice amanunt ar putea sa te doboare intr-o lume ca asta in care fiecare persoana e pentru ea....
Ai mai vazut pe cineva care ar renunta la unele lucruri pentru el in favoarea ta? Slabe sanse...
Zambeste....nu costa nimic...si daca ar costa si-ar merita banii pe deplin.
Ce e mai frumos decat un zambet care face si alta persoane sa zambeasca, sa se simta bine?
Se spune ca atunci cand zambesti subcostient se produc unele reactii si zambetul iti da totusi o stare de fericire, de extaz, in ciuda sentimentelor neplacute din interiorul sufletului tau....
NU e asa...zambesc pentru tot ceea ce se intampla in preajma mea, pentru zile cu soare, pentru timpul petrecut cu prietenii, pentru momentele alaturi de familie, pentru tot ceea ce ma face fericita...
Intr-adevar e mai bine sa zambesti pentru a nu arata lumii ceea ce te apasa pe tine, sa nu iti arati slabiciunile pentru ca orice amanunt ar putea sa te doboare intr-o lume ca asta in care fiecare persoana e pentru ea....
Ai mai vazut pe cineva care ar renunta la unele lucruri pentru el in favoarea ta? Slabe sanse...
Zambeste....nu costa nimic...si daca ar costa si-ar merita banii pe deplin.
Ce e mai frumos decat un zambet care face si alta persoane sa zambeasca, sa se simta bine?
Se spune ca atunci cand zambesti subcostient se produc unele reactii si zambetul iti da totusi o stare de fericire, de extaz, in ciuda sentimentelor neplacute din interiorul sufletului tau....
vineri, 19 februarie 2010
Ei nu se schimba peste ani, nu devin straini!
Tu, cel care citesti acum, ai simtit vreodata ca ai cei mai buni prieteni de pe pamant?...Ei bine eu am simtit..si simt asta acum...:) Poate crezi ca nu iti este nimeni alaturi niciodata, sa te ionteleaga, sa te certe atunci cand e nevoie, sa-ti asculte toate grijile, toate bazaconiiile pe care le spuiatunci cand esti fericita, cu care sa petreci cele mai placute si neplacute momente ale vietii de zi cu zi...si...toate celelalte clipe...:) Si am sa incep sa descriu intr-un fel prietenii adevarati pe care ii am...sunt putini...dar adevarati.Si sunt mereu aici langa mine negresit!
Tu, tu fiinta iubita si admirata de mine! Tu tu pshiholoaga mea, tu stii cat te iubesc?
MULT,ENORM de mult. De ce? pentru ca pur si simplu esti tu
-pentru ca ma primesti la tine cand nu am chef sa ma duc la liceu si ma simt rau
-pentru ca ai incredere in mine
-pentru ca tu razi uneori la glumele mele seci:P
-pentru ca ma intelegi
-pentru ca ma alinti ”maimutzica mea, floricik mea de mai” sau..cum stii tu:)
-pentru ca ma primesti la tine intr-o zi stearsa de iarna si plictisitoare si noi, o faceam cea mai distractiva zi pentru ca bem ceai, stam si povestimi despre acele fenomene stupide numite ”baieti” iar apoi vb desre multe lucruri interesante...chiar si neinteresante.
-pentru ca stii sa ma faci sa zambesc atunci cand imi vn sa plang...
-pentru ca ma iubesti (sau nu)
-cu tine pot vorbii orice
-cu tine stau in banca
-pentru ca e cea mai curioasa
Pentru ca esti fiinta pe care nu vreau sa o pierd niciodata!!!
Si pentru muuuulte muuuulte alte lucruri!
Ah am ajuns si la tine! fiinta mea nebuna si buna! Prietena mea de-o viata! Alexa
Tu!
-tu care imi scoati toate numele posibile si imposibile
tu care ma intelegi mereu tu care ma asculti
-tu care imi suporti mereu ”gesturile si fitele”
-tu care ma iubesti
-tu care ai incredere in mine...
-tu....
Tu stii ca te iubesc?
Prietena mea Nicoleta (vroiam sa ii zic altfel da nu ii place ei:P)si colega mea cea nebuna! tu stii ca te iubesc nu?
- cu tine rad de orice
-cu tine rad pana la epuizare degeaba
-cu tine ma pot prostii
-cu tine cant
-cu tine plang cu tine stau in banca
cu tine.....
Pur si simplu cand sunt cu tine ma simt foarte bine!
VA MULTUMESC!
stai..crezi ca atatia prieteni am? da..atatia am ...ADEVARATI
Ei imi dau toata pofta de viata si toata energia pe care o am de zi cu zi.
Ei nu sunt la fel ca ceilalti care iti sunt prieteni muuult timp iar apoi te considera strain...pur si simplu te lasa balta...:-J
poate mai am prieteni care se considera adevarati.
dar, tu stii cum e? mai intai demonstreaza si apoi spune!
Deocamdata cei de sus raman prieteni adevarati pentru ca: ei nu se schimba peste ani, nu devin straini!
Tu, tu fiinta iubita si admirata de mine! Tu tu pshiholoaga mea, tu stii cat te iubesc?
MULT,ENORM de mult. De ce? pentru ca pur si simplu esti tu
-pentru ca ma primesti la tine cand nu am chef sa ma duc la liceu si ma simt rau
-pentru ca ai incredere in mine
-pentru ca tu razi uneori la glumele mele seci:P
-pentru ca ma intelegi
-pentru ca ma alinti ”maimutzica mea, floricik mea de mai” sau..cum stii tu:)
-pentru ca ma primesti la tine intr-o zi stearsa de iarna si plictisitoare si noi, o faceam cea mai distractiva zi pentru ca bem ceai, stam si povestimi despre acele fenomene stupide numite ”baieti” iar apoi vb desre multe lucruri interesante...chiar si neinteresante.
-pentru ca stii sa ma faci sa zambesc atunci cand imi vn sa plang...
-pentru ca ma iubesti (sau nu)
-cu tine pot vorbii orice
-cu tine stau in banca
-pentru ca e cea mai curioasa
Pentru ca esti fiinta pe care nu vreau sa o pierd niciodata!!!
Si pentru muuuulte muuuulte alte lucruri!
Ah am ajuns si la tine! fiinta mea nebuna si buna! Prietena mea de-o viata! Alexa
Tu!
-tu care imi scoati toate numele posibile si imposibile
tu care ma intelegi mereu tu care ma asculti
-tu care imi suporti mereu ”gesturile si fitele”
-tu care ma iubesti
-tu care ai incredere in mine...
-tu....
Tu stii ca te iubesc?
Prietena mea Nicoleta (vroiam sa ii zic altfel da nu ii place ei:P)si colega mea cea nebuna! tu stii ca te iubesc nu?
- cu tine rad de orice
-cu tine rad pana la epuizare degeaba
-cu tine ma pot prostii
-cu tine cant
-cu tine plang cu tine stau in banca
cu tine.....
Pur si simplu cand sunt cu tine ma simt foarte bine!
VA MULTUMESC!
stai..crezi ca atatia prieteni am? da..atatia am ...ADEVARATI
Ei imi dau toata pofta de viata si toata energia pe care o am de zi cu zi.
Ei nu sunt la fel ca ceilalti care iti sunt prieteni muuult timp iar apoi te considera strain...pur si simplu te lasa balta...:-J
poate mai am prieteni care se considera adevarati.
dar, tu stii cum e? mai intai demonstreaza si apoi spune!
Deocamdata cei de sus raman prieteni adevarati pentru ca: ei nu se schimba peste ani, nu devin straini!
joi, 18 februarie 2010
Perfect day.
Cateodata ma gandesc cum ar fi o zi perfecta pentru mine...Oare am trait aceea zi? poate da...poate nu...cine stie...dar tot timpul mi-o imaginez exact asa cum mi-o doresc eu. Fara regrete, pentru ca eu in fiecare zi gasesc ceva in mine..poate o firmitura de regret si...se strica toata ziua, fara lacrimi, deoarece in fiecare zi vars macar o lacrima, fara griji, pentru ca pentru mine grijile fac parte din viata mea de zi cu zi, ma gandesc ori la persoana iubit si imi fac griji pt ea...ori la mine si imi fac griji pt mine...pare simplu nu? pfff mi-as dori eu sa fie simplu...dar din nefericire nu e.
Da stiu se intampla sa fiu fericita pe parcursul zilei si...seara...s-a stricat toata ziua ”perfecta”.
Dar nu-mi pierd speranta, pt ca stiu ca acea zi pe care mi-o doresc eu , va exista!
STIU ASTA
Da stiu se intampla sa fiu fericita pe parcursul zilei si...seara...s-a stricat toata ziua ”perfecta”.
Dar nu-mi pierd speranta, pt ca stiu ca acea zi pe care mi-o doresc eu , va exista!
STIU ASTA
sâmbătă, 13 februarie 2010
Sunt momente in viata in care simti ca El este muuultt mai aproape!!!!Speranta????iti spune ceva???Iubesc rasarit si fiecare apus!!!Imi iubesc a 5 banca din clasa a 9 E....
Greu de crezut...dar tin la toti colegii mei...sunt speciali pt mine....
Imi iubesc familia...rudele....prietenii...offf daaa...prietenele mele!!!!!..Irina, Alexa , Ana, Nicoleta,si ami sunt...! datorita lor eu zambesc...ma fac sa ma simt speciala...
Iubesc desenele animate...yeah...am 16....si ce??? desenele ma ajuta sa visez.... ma „teleporteaza„ intr-o lume in care pot sa fiu ceea ce vreau ....fara reguli...fara durere...
Simt ca sunt altfel!!!adica...vreau sa fiu altfel...
Pare straniu si totusi amuzant....adica....ppppfffff de ce ma simt asa bine??? 12.02.2010!!!mda...o zi faina...pt mine cel putin...Mi-am dat seama ca mai e inca speranta sa visezi saiubesti...am simtit ca nu sunt uitata...ca El inca mai tine la mine si ca planul Lui pt viata mea functioneaza.
M-am gandit de multe ori sa cad in depresii...de ce ma incarc cu povestile altora sau cel putin asa am tentinta...de ce nu am chef sa invat sau nu sunt ambitioasa...sau...majoritatea prietenilor mei au probleme.....
Sincer imi place sa ascult oamenii...imi place sa le aud istoria vietii...sa le citesc fiecare pagina si sa simt....sa simt impreuna cu ei...sa-i fac sa inteleaga ca mie chiar imi pasa....ca este cineva care se gandeste...DE CE???
hmmm...poate pt ca si mie mi-r placea sa fiu ascultata....sa pot sa ma descarc sa simt ca persoana de langa mine imi e alaturi fara sa se prefaca....
Cred ca incep sa simt cel mai frumos sentiment....de fapt...nu sentiment...curcubeul ce ne leaga de cer...DRAGOSTEA...cred ca inteleg cum sta treaba cu „a darui„...timp....zambet....
Nu trebuie sa ai bani sa ii faci cuiva ziua mai buna...am realizat ca atunci cand eu zambesc..oamenii imi zambesc...si ma simt...ma simt mai aproape de cer...
Intotdeauna am visat sa traiesc intr-un loc de basm...sa am hane scumpe si sa arat wow....si am realizat ca dorintele astea doar ma intristeaza...pt ca daca eu m-am nascut intr-o familie nu prea bogata inseamna ca asta e cel mai bun loc pt mine..nu ar fi trebuit sa fiu in alta parte...
E foarte adevarat ca am fost manioasa pe mine...pe parintii mei...si cu regret spun chiar si pe Dumnezeu...simteam ca El e de vina ca nu m-a facut mai frumoas...sau na...incercam sa ma ascund dupa diferite motive...E de asemenea foarte adevarat ca nu imi place ce vad in oglinda si nu ma consider frumoasa, desteapta....nu cred ca un baiat m-ar putea place...sau cel putin nu un baiat dragut pe care il plac si eu....
E o intrebare destul de interesanta: Crezi in dragoste la prima vedere?...:)amuzant...oare cred???nu am avut ocazia sa raspund pana acum...si daca te intrebi care e raspunsul...pai...DA....raspunsul e DA cred in dragostea de poveste in care ramai fara respiratie atunci cand il vezi pe cel pt care ai sentimente...
Stiu cum e sa fii dezamagit...stiu cum e sa fii luat in ras...stiu cum e sa tii la el si l sa nute observe...sa inchizi ochii si sa iti doresti sa fii mai si mai...la superlativ si asta doar ca el sa iti zambeasca sa te intrebe: esti bine?...de asemenea stiu cum e sa il placi muuuuultt si cand te intreaba ceva sa ai capul in nori sa nu stii ce sa zici....sa iti vina sa fugi...
Am simtit cum e sa ti se naruie sperantele...e trist...deprimant...vrei sa plangi...simti dorinta de a nu te fii nascut..ti-e sila de tine...esti plictisit de viata...
Ti s-a oprit vreodata respiratia sau s-a accelerat vreodata atunci cand l-ai vazut pe hol...sau in curte..???OOO daaa!!!!cum e? pppfffff nu stiu....nu stiu daca e bine sau rau....
Cum as putea sa ma descriu???...habar nu am...sunt...Flory...nimic mai mult...la fel ca numele meu sunt mica cel putin in ochii mei...Ce-mi place???
totul...si cateodata nimic....
Am tendinta sa ma inalt...sa simt bucurie...pace...sa vad nectarul vietii, dragostea....dar am si tendinta sa fug...sa ma fac mica sa sufar din nimic...
Poeta???neah...niciodata nu m-am surprins...succes pe plan sentimental???...mda...buna gluma...Sunt ca si tine...simt..vad...ce am diferit??? poate maare dorinta de a face oamenii care imi stau in preajma sa simta din frumusetile Lui...Lui???mhmm...El...ii mai spun si Tata
Am dorinte...muulte...vise....simt...iubesc...sunt ranita...plang...zambesc...ma simt dezamagita de mine...si totusi sper...ce imi doresc cel mai mult??
hmmmm...sa stiu ca „cel putin o viata respira mai usor pe urma existentei mele„...sa stiu ca am fost persoana potrivita la momentul potrivit...sa stiu ca am tinut loc de prieten al saracilor...al orfanilor...al persoanelor care aveau nevoie de mine.....
E greu...atunci cand iubesti...vorbesti cu el mai nimic...el e trist si cand te oferi sa il ajuti sa se descarce se inchide in el...de ce??mister si pt mine...
Cred ca fiecare suferinta prin care trecem ne transforma, ne intareste...ca elev e greu...mai ales atunci cnd iei note mici...nu ai chef de invatat...dar daca ma las doborata de atat de putin cum voi ajuta pe altii??
Viata...un mister...o poveste scrisa si rescrisa...fiecare o traim altfel...Ai vazut un fulg???l-ai privit cu atentie???e asa...delicat..chiar si cea mai mica atingere il stinge din viata...cum se spune „esentele tari se pastreaza in sticlutele mici...„...fulgul e atat de fin si totusi are o misiune asa de importanta...oare i-a spus cineva cate zambete a adus pe fata copiilor???fiecare lucru...in Univers are un rol mic dar extrem de important...asa ca nu trebuie sa fii maret sa iti faci treaba bine...din contra poti sa si gresesti...ideea e ca o duci pana la capat. Nu pot sa spun ca ceea ce scriu e din experienta pt ca am 16 ani doar, in plus nu snt perfecta...din contra am asa muuulte defecte...de-asta nu-ti fa o parere prea buna pt ca „aparentele insala”....
P.S: Multumesc muuult pt ceea ce sunteti...pt ceea ce ma ajutati sa fiu eu atunci cand sunt cu voi..pt momentele vesele in care ma simt speciala, dar si pt cele mai putin vesele..care ma ajuta sa vad unde gresesc...care ma invata sa ma corectez...
Hai ca inchei aici ca mi s-a facut si somn si a inceput si ploaia .....Noapte bunaaa!!!!!
Greu de crezut...dar tin la toti colegii mei...sunt speciali pt mine....
Imi iubesc familia...rudele....prietenii...offf daaa...prietenele mele!!!!!..Irina, Alexa , Ana, Nicoleta,si ami sunt...! datorita lor eu zambesc...ma fac sa ma simt speciala...
Iubesc desenele animate...yeah...am 16....si ce??? desenele ma ajuta sa visez.... ma „teleporteaza„ intr-o lume in care pot sa fiu ceea ce vreau ....fara reguli...fara durere...
Simt ca sunt altfel!!!adica...vreau sa fiu altfel...
Pare straniu si totusi amuzant....adica....ppppfffff de ce ma simt asa bine??? 12.02.2010!!!mda...o zi faina...pt mine cel putin...Mi-am dat seama ca mai e inca speranta sa visezi saiubesti...am simtit ca nu sunt uitata...ca El inca mai tine la mine si ca planul Lui pt viata mea functioneaza.
M-am gandit de multe ori sa cad in depresii...de ce ma incarc cu povestile altora sau cel putin asa am tentinta...de ce nu am chef sa invat sau nu sunt ambitioasa...sau...majoritatea prietenilor mei au probleme.....
Sincer imi place sa ascult oamenii...imi place sa le aud istoria vietii...sa le citesc fiecare pagina si sa simt....sa simt impreuna cu ei...sa-i fac sa inteleaga ca mie chiar imi pasa....ca este cineva care se gandeste...DE CE???
hmmm...poate pt ca si mie mi-r placea sa fiu ascultata....sa pot sa ma descarc sa simt ca persoana de langa mine imi e alaturi fara sa se prefaca....
Cred ca incep sa simt cel mai frumos sentiment....de fapt...nu sentiment...curcubeul ce ne leaga de cer...DRAGOSTEA...cred ca inteleg cum sta treaba cu „a darui„...timp....zambet....
Nu trebuie sa ai bani sa ii faci cuiva ziua mai buna...am realizat ca atunci cand eu zambesc..oamenii imi zambesc...si ma simt...ma simt mai aproape de cer...
Intotdeauna am visat sa traiesc intr-un loc de basm...sa am hane scumpe si sa arat wow....si am realizat ca dorintele astea doar ma intristeaza...pt ca daca eu m-am nascut intr-o familie nu prea bogata inseamna ca asta e cel mai bun loc pt mine..nu ar fi trebuit sa fiu in alta parte...
E foarte adevarat ca am fost manioasa pe mine...pe parintii mei...si cu regret spun chiar si pe Dumnezeu...simteam ca El e de vina ca nu m-a facut mai frumoas...sau na...incercam sa ma ascund dupa diferite motive...E de asemenea foarte adevarat ca nu imi place ce vad in oglinda si nu ma consider frumoasa, desteapta....nu cred ca un baiat m-ar putea place...sau cel putin nu un baiat dragut pe care il plac si eu....
E o intrebare destul de interesanta: Crezi in dragoste la prima vedere?...:)amuzant...oare cred???nu am avut ocazia sa raspund pana acum...si daca te intrebi care e raspunsul...pai...DA....raspunsul e DA cred in dragostea de poveste in care ramai fara respiratie atunci cand il vezi pe cel pt care ai sentimente...
Stiu cum e sa fii dezamagit...stiu cum e sa fii luat in ras...stiu cum e sa tii la el si l sa nute observe...sa inchizi ochii si sa iti doresti sa fii mai si mai...la superlativ si asta doar ca el sa iti zambeasca sa te intrebe: esti bine?...de asemenea stiu cum e sa il placi muuuuultt si cand te intreaba ceva sa ai capul in nori sa nu stii ce sa zici....sa iti vina sa fugi...
Am simtit cum e sa ti se naruie sperantele...e trist...deprimant...vrei sa plangi...simti dorinta de a nu te fii nascut..ti-e sila de tine...esti plictisit de viata...
Ti s-a oprit vreodata respiratia sau s-a accelerat vreodata atunci cand l-ai vazut pe hol...sau in curte..???OOO daaa!!!!cum e? pppfffff nu stiu....nu stiu daca e bine sau rau....
Cum as putea sa ma descriu???...habar nu am...sunt...Flory...nimic mai mult...la fel ca numele meu sunt mica cel putin in ochii mei...Ce-mi place???
totul...si cateodata nimic....
Am tendinta sa ma inalt...sa simt bucurie...pace...sa vad nectarul vietii, dragostea....dar am si tendinta sa fug...sa ma fac mica sa sufar din nimic...
Poeta???neah...niciodata nu m-am surprins...succes pe plan sentimental???...mda...buna gluma...Sunt ca si tine...simt..vad...ce am diferit??? poate maare dorinta de a face oamenii care imi stau in preajma sa simta din frumusetile Lui...Lui???mhmm...El...ii mai spun si Tata
Am dorinte...muulte...vise....simt...iubesc...sunt ranita...plang...zambesc...ma simt dezamagita de mine...si totusi sper...ce imi doresc cel mai mult??
hmmmm...sa stiu ca „cel putin o viata respira mai usor pe urma existentei mele„...sa stiu ca am fost persoana potrivita la momentul potrivit...sa stiu ca am tinut loc de prieten al saracilor...al orfanilor...al persoanelor care aveau nevoie de mine.....
E greu...atunci cand iubesti...vorbesti cu el mai nimic...el e trist si cand te oferi sa il ajuti sa se descarce se inchide in el...de ce??mister si pt mine...
Cred ca fiecare suferinta prin care trecem ne transforma, ne intareste...ca elev e greu...mai ales atunci cnd iei note mici...nu ai chef de invatat...dar daca ma las doborata de atat de putin cum voi ajuta pe altii??
Viata...un mister...o poveste scrisa si rescrisa...fiecare o traim altfel...Ai vazut un fulg???l-ai privit cu atentie???e asa...delicat..chiar si cea mai mica atingere il stinge din viata...cum se spune „esentele tari se pastreaza in sticlutele mici...„...fulgul e atat de fin si totusi are o misiune asa de importanta...oare i-a spus cineva cate zambete a adus pe fata copiilor???fiecare lucru...in Univers are un rol mic dar extrem de important...asa ca nu trebuie sa fii maret sa iti faci treaba bine...din contra poti sa si gresesti...ideea e ca o duci pana la capat. Nu pot sa spun ca ceea ce scriu e din experienta pt ca am 16 ani doar, in plus nu snt perfecta...din contra am asa muuulte defecte...de-asta nu-ti fa o parere prea buna pt ca „aparentele insala”....
P.S: Multumesc muuult pt ceea ce sunteti...pt ceea ce ma ajutati sa fiu eu atunci cand sunt cu voi..pt momentele vesele in care ma simt speciala, dar si pt cele mai putin vesele..care ma ajuta sa vad unde gresesc...care ma invata sa ma corectez...
Hai ca inchei aici ca mi s-a facut si somn si a inceput si ploaia .....Noapte bunaaa!!!!!
joi, 28 ianuarie 2010
Dictionar de oameni
Una din partile cele mai dubioase la oameni este ca...ai senzatia ca-i cunosti dintr-o privire. Esti foarte sigur pe tine ca aparentele nu te inseala si poti sa concepi din prima clipa un portret robot al interiorului, al sufletului fara ca acesta sa scoata o vorba...apoi va salutati cu gandul ca poate va mai intalniti sau nu...ajungi acasa si fara sa-ti dai seama, te gandesti...”avea o voce calda-probabil e un om bun....” ”era foarte serios...inseamna ca e sceptic si rece- detasat....” ”privirea era foarte patrunzatoare....oare testa slabiciunea celuilalt?
Si uite asa cu probabilitati de genul...presupuneri fara fundament ne facem chiar si prieteni....sau cel putin ajungem sa aveam anumite activitati cu oamenii.
Si de aici banuielile de la prima intalnire iti sunt confirmate, ori ramai stupefiat ca te-ai inselat in totalitate si persoana nu e asa cum ai crezut-o....
Mi-as fi dorit sa existe un dictionar de oameni...ca inainte sa cunosc pe cineva sa aflu macar strictul necesar despre caracterul acestuia, fara sa cad in plasa....
Sa nu fie nevoie sa te prefaci ca totul e bine si frumos ca esti de acord cu felul unora de a fii...asa, daca ai afla dinainte ai stii sa te indepartezi sau sa te apropii mai mult....
E ciudat cum pe unii ii stii de-o viata, si cu toate astea...tot ramai perplex cateodata.
Si cred totusi ca dictionarul ala ar trebui reeditat la fiecare minut, la cum se schimba unii oameni...
Neah....nu merge nici asa.....
Si uite asa cu probabilitati de genul...presupuneri fara fundament ne facem chiar si prieteni....sau cel putin ajungem sa aveam anumite activitati cu oamenii.
Si de aici banuielile de la prima intalnire iti sunt confirmate, ori ramai stupefiat ca te-ai inselat in totalitate si persoana nu e asa cum ai crezut-o....
Mi-as fi dorit sa existe un dictionar de oameni...ca inainte sa cunosc pe cineva sa aflu macar strictul necesar despre caracterul acestuia, fara sa cad in plasa....
Sa nu fie nevoie sa te prefaci ca totul e bine si frumos ca esti de acord cu felul unora de a fii...asa, daca ai afla dinainte ai stii sa te indepartezi sau sa te apropii mai mult....
E ciudat cum pe unii ii stii de-o viata, si cu toate astea...tot ramai perplex cateodata.
Si cred totusi ca dictionarul ala ar trebui reeditat la fiecare minut, la cum se schimba unii oameni...
Neah....nu merge nici asa.....
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)