Trecut

Mi-am dat seama azi ca intreaga mea viata a fost o minciuna...
Nimic din ceea ce am trait nu imi poate demonstra ca eu am existat...decat niste poze cu o persoana care zambeste fals catre obiectiv...o persoana pe care eu nu o cunosc....
Nu sunt nimic din ce am fost...adevarata eu nu exista si nici nu va mai exista vreodata...s-a ratacit pe undeva prin trecut....
Si stau gemuita pe fotoliul meu din coltul unei camere mari pe care nu o simt cu adevarat a a mea...
Stau cu capul pe genunchi si imi repet cu glasul pierdut "asta nu e viata mea...asta nu sunt eu..."
Imi curg lacrimile si imi miroase a pustiu...ascult muzica asta pe care nu o mai pot simti ca ieri si imi repet obsesiv ca...nu mai exist pentru nimeni...nici pentru mine nu mai exist...
Viata mea ar fi trebuit sa fie altfel...si eu ar fi trebuit sa fiu altfel...
Privesc acum catre un trecut de care nu mai sunt sigura ca mi-a apartinut vreodata....
Si ma gandesc mereu la momentul acela in care eu am murit ca sa se nasca altcineva...cineva care mi-a luat locul...care mi-a trait viata...la momentul acela in care eu am incetat sa mai traiesc si din care existenta mi-a devenit un blestem...
Sunt pierduta prin mine...nu mai am nimic sa ofer nimanui...nu mai am nimic sa-mi ofer...niciodata nu am avut...
Nu mă recunosc niciunde... nu am fost nimic...in afara de trecut.. .
Lucrurile sunt ceea ce sunt...nu au sensuri profunde sau ascunse... lumea este ceea ce este... ceea ce se arată a fi...nimic mai mult...
Aşa că am căutat degeaba videcare...fiindca nu există...
Am înţeles însă prea târziu...trebuia să rămân ceea ce am fost...
În faţa trecutului sunt neputincioasa...un trecut despre care nu sunt sigura că a existat mă apasă într-un mod terifiant...
Îmi este imposibil să-l schimb...imi este imposibil să-l concep...imi e imposibil sa il accept...
Sunt aşa cum sunt desi tot timpul mi-am dorit sa fiu altfel...
Mi-am dorit sa zambesc mult...intotdeauna mi-am dorit să zâmbesc...aşa goala şi murdara...cu sufletul plin de tăieturi adânci...Dumnezeu imi e martor ca mi-am dorit să zâmbesc... chiar să râd în hohote!
Să râd de tot ce ma ingrozeste... să râd de tot ce am trăit...
Ce viaţă am avut!!!
... o viaţă pe care am transformat-o în propriul meu inchizitoriu...
O viata in care trecutul a ars...din prezent a rămas doar scrum... iar viitorul s-a stins...