marți, 22 decembrie 2009
Momente
Ascult piesa aceasta si ma incearca diferite sentimente.Nu ma ia somnul, mereu adorm tarziu. Azi am fost ca o leguma, fiindu-mi destul de rau si nu am facut mai nimic.Am ascultat iar si iar melodia, privind videoclipul si imaginile ce se deruleaza intr-un film ce l-am vazut de multe ori. Nici nu poti sa nu te gandesti ce s-ar intampla cu viata ta daca fiinta cea mai draga nu ar mai fi.Sa ramai singr, alergand de nebun printre amintiri, nimic sa nu mai fie la fel, sa te inhate si sa te sfasie durerea si disprerarea. Sa te simti cel mai sarac om de pe lume,cand nu demult erai cel mai bogat.Oare o fi durere mai mare?Se cicarizeaza ea vreodata? Daca nu ai nimic pentru ce mai traiesti?
...Eu am pierdut pe cineva foarte drag mie, de care imi amintesc in fiecare secunda din viata mea...E greu sa stii ca o persoana este departe de tine dar si mai greu cand stii ca nu ai sa o mai vezi vreodata si ca nu se va mai intoarce nicioadata sa iti vorbeasca sa o privesti....
...Eu am pierdut pe cineva foarte drag mie, de care imi amintesc in fiecare secunda din viata mea...E greu sa stii ca o persoana este departe de tine dar si mai greu cand stii ca nu ai sa o mai vezi vreodata si ca nu se va mai intoarce nicioadata sa iti vorbeasca sa o privesti....
Un moment
Inger sau demon? Cine traieste in tine? Nu te cunosc, nu am nici cea mai vaga idee..dar fiecare tinde sa creada in bunatate si in suflete nobile, in frumuseti rare ce adesea sunt ca niste baloane de sapun. Se sparg tocmai atunci cand totul ti se pare mai frumos.
Nu stiu, e atat de usor sa privesti de afara si sa iti dai seama ca stii atat de bine ce se afla inauntru, dar daca stai sa te gandesti realizezi ca nu stii nimic. E nevoie de timp pentru cunoastere.Acum nu pot decat sa stau si sa privesc intr-o vitrina si sa imi dau cu presupusul.Sa imi placa ceea ce vad, sa ma rasfat, sa inchid usa si sa plec...Nu am idee insa...sa mai revin?
Nu stiu, e atat de usor sa privesti de afara si sa iti dai seama ca stii atat de bine ce se afla inauntru, dar daca stai sa te gandesti realizezi ca nu stii nimic. E nevoie de timp pentru cunoastere.Acum nu pot decat sa stau si sa privesc intr-o vitrina si sa imi dau cu presupusul.Sa imi placa ceea ce vad, sa ma rasfat, sa inchid usa si sa plec...Nu am idee insa...sa mai revin?
duminică, 20 decembrie 2009
Viata,un scenariu scris de destin...
De mica am iubit muzica,teatrul,ploaia si trandafirii. Visul meu era sa devin actrita. Eram fascinata de lumea de dincolo de cortina ce acoperea scena. Posibilitatea de a fi altcineva,de a trai intr-o lume creata de tine era pentru mine cel mai minunat lucru care ti se poate intampla. Sa fi altcineva macar pentru doua ore, sa traiesti o alta poveste era ca si cum as fi calatorit in timp, prin lumi diferite si de fiecare data eram altcineva. Astfel am ajuns sa nu ma mai intereseze lumea din jurul meu. Ma inchideam intr-o camera, cu o carte in mana si astfel prezentul disparea, iar eu eram calator in lumea din paginile cartii. Visam cu ochii deschisi, ca intr-o buna zi voi juca pe o scena unul din personajele din cartile mele.
Dar eram un copil ce visa...Scena nu mi se mai pare azi o granita intre lumea reala si lumea din vis. Am ajuns sa inteleg ca viata este cea mai mare scena pe care jucam in fiecare zi rolul proprie vieti. Jucam mai bine sau mai prost...Depinde cat de buni ''actori'' putem fi in fata propriului destin.
Am jucat teatru de multe ori pentru ca asa era mai bine si pentru mine si pentru cei din jur...De multe ori am ras cu toate ca inima imi plangea..De multe ori am spus ca sunt fericita cu toate ca sufletul ma durea...Nu stiu cat de bine am jucat...stiu doar ca nimeni nu a vrut sa vada adevarul. Am fost si sunt un actor trist pe scena vietii. Poate de accea, scriind aici cateva randuri, incerc sa impartasesc si altora din ''scenariul'' vietii mele, asa cum am visat sa o traiesc si asa cum am trait de fapt. Poate ca acest blog ar fi trebuit sa se numeasca altfel, dar e bine si asa. Amintirile sunt tot ce ne raman dupa fiecare ''spectacol'',numai ca acest spectacol nu-l ''jucam'' singuri si de aceea voi asterne in aceste pagini si amintiri despre cei care au avut un rol in viata mea, cei care mi-au oferit o clipa de bucurie, o raza de soare aparuta pe un cer noros. Voi povesti, daca voi putea, despre tot ce a insemnat in viata mea> un film, o carte, un actor, un dans, un cantec...despre trandafiri si ploaie, despre lacrimi si zambet, despre soare si nori, despre iubire si ura, lucruri marunte sau lucruri marete...si multe altele ce sunt ''decorul'' de pe scena vietii.
Viata mea e o piesa de teatru, scena e lumea in care traim, cortina e timpul ce se lasa incet peste noi...Voi sunteti spectatori si din cand in cand actori in piesa mea...Ma faceti sa rad sa plang, ma mangaiati sau ma alungati intr0un colt din lume...Dar nu conteaza ...fara voi piesa mea nu ar mai avea rost...
Sunt un ''actor'', trecator prin timp, ce poate va merita sau nu aplauze...Eu nu-mi doresc decat sa va fac partasi ai existentei mele. La urma urmei, va place sau nu, eu joc un rol scris de DESTIN
Dar eram un copil ce visa...Scena nu mi se mai pare azi o granita intre lumea reala si lumea din vis. Am ajuns sa inteleg ca viata este cea mai mare scena pe care jucam in fiecare zi rolul proprie vieti. Jucam mai bine sau mai prost...Depinde cat de buni ''actori'' putem fi in fata propriului destin.
Am jucat teatru de multe ori pentru ca asa era mai bine si pentru mine si pentru cei din jur...De multe ori am ras cu toate ca inima imi plangea..De multe ori am spus ca sunt fericita cu toate ca sufletul ma durea...Nu stiu cat de bine am jucat...stiu doar ca nimeni nu a vrut sa vada adevarul. Am fost si sunt un actor trist pe scena vietii. Poate de accea, scriind aici cateva randuri, incerc sa impartasesc si altora din ''scenariul'' vietii mele, asa cum am visat sa o traiesc si asa cum am trait de fapt. Poate ca acest blog ar fi trebuit sa se numeasca altfel, dar e bine si asa. Amintirile sunt tot ce ne raman dupa fiecare ''spectacol'',numai ca acest spectacol nu-l ''jucam'' singuri si de aceea voi asterne in aceste pagini si amintiri despre cei care au avut un rol in viata mea, cei care mi-au oferit o clipa de bucurie, o raza de soare aparuta pe un cer noros. Voi povesti, daca voi putea, despre tot ce a insemnat in viata mea> un film, o carte, un actor, un dans, un cantec...despre trandafiri si ploaie, despre lacrimi si zambet, despre soare si nori, despre iubire si ura, lucruri marunte sau lucruri marete...si multe altele ce sunt ''decorul'' de pe scena vietii.
Viata mea e o piesa de teatru, scena e lumea in care traim, cortina e timpul ce se lasa incet peste noi...Voi sunteti spectatori si din cand in cand actori in piesa mea...Ma faceti sa rad sa plang, ma mangaiati sau ma alungati intr0un colt din lume...Dar nu conteaza ...fara voi piesa mea nu ar mai avea rost...
Sunt un ''actor'', trecator prin timp, ce poate va merita sau nu aplauze...Eu nu-mi doresc decat sa va fac partasi ai existentei mele. La urma urmei, va place sau nu, eu joc un rol scris de DESTIN
Suntem egoisti!!!
Nu mai suntem atenti la ce facem si la ce rostim. Cuvintele au devevnit valuri de ceata care pier o data cu noptea. Ne comportam precum robotii, acele mecanisme prost create.
Pentru noi, nu finalitatea actelor e importanta si necesara, ci momentul prezent, care nu ofera decat o imaginatie iluzorie a ''ceva'' ce intr-un final se dovedeste a fi un lucru egoist, un pacat de care nu ne mai putem lepada.
Cuvintele dau navala precum cascadele de munte. Sunt reci si taioase. Lasa un gust, un iz si-o amintire care ingheata orice zambet si privire...egoism...
Azi, cuvintele nu mai au acea seva mieroasa, acel gust de dulce suras al unei copile pure si lipsita de orice gri. Azi au devenit apasatoare si tendentioase...credem ca ne-am maturizat.Complicam lucrurile fara sa ne dam seama si tot ce reusim sa facem ce sa ne ingreunam propria ascensiune in randul ''celor mari''.
In zadar ne straduim sa exprimam idei si sentimente care...pentru majoritatea nu sunt decat banalitati. Nu avem timp sa regretam si totusi o facem. Nu avem timp sa privim inapoi si totusi traim in trecut, ne hranim cu amintiri si ecouri...ne patam sufletul si imbatranim...
Suntem mici printre cei care se cred mari...suntem slabi printre cei care se vad puternici!
Suntem doar o mana de nisip presarat cu grija pe scena vietii...
Pentru noi, nu finalitatea actelor e importanta si necesara, ci momentul prezent, care nu ofera decat o imaginatie iluzorie a ''ceva'' ce intr-un final se dovedeste a fi un lucru egoist, un pacat de care nu ne mai putem lepada.
Cuvintele dau navala precum cascadele de munte. Sunt reci si taioase. Lasa un gust, un iz si-o amintire care ingheata orice zambet si privire...egoism...
Azi, cuvintele nu mai au acea seva mieroasa, acel gust de dulce suras al unei copile pure si lipsita de orice gri. Azi au devenit apasatoare si tendentioase...credem ca ne-am maturizat.Complicam lucrurile fara sa ne dam seama si tot ce reusim sa facem ce sa ne ingreunam propria ascensiune in randul ''celor mari''.
In zadar ne straduim sa exprimam idei si sentimente care...pentru majoritatea nu sunt decat banalitati. Nu avem timp sa regretam si totusi o facem. Nu avem timp sa privim inapoi si totusi traim in trecut, ne hranim cu amintiri si ecouri...ne patam sufletul si imbatranim...
Suntem mici printre cei care se cred mari...suntem slabi printre cei care se vad puternici!
Suntem doar o mana de nisip presarat cu grija pe scena vietii...
vineri, 18 decembrie 2009
Vis cu ''bunica batrana''
''Amintirile sunt icoanele timpului pierdut''-Mircea Eliade
Iti mai amintesti oare cand alergam spre tine ca un copil nerabdator la auzul clopotelului?
Cu parul rascolit de vant si cu gerul lipit de buze imi fluturam mainile cu gandul ca o sa-mi iau zborul, iar calatoria mea prin gradinile dezbracate va fi mult mai scurta. Ma-mpiedicam ca un orb de fiecare radacina pitita sub presul ala alb. Era iarna.
Vaduva de mai bine de jumatate de secol, ochii-ti erau la fel de senini si curiosi precum cei ai unei fecioare la prima iubire.Buzele tale rosteau povesti, iar matasea alba ce-ti acoperea fruntea, obosita de timp, se razvratea impotriva frigului.
Ma asteptai....
De fiecare data imi primeai fruntea sub obrazul tau brazdat de fagase bine conturate si moi. Imi placea sa le framant cu buricul degetului aratator, caci tu imi spuneai mereu o poveste. Fiecare fagas atins era calatoria intr-un taram de basm din care nu mai voiam sa plec.
Eram in siguranta.
Atunci, acolo universul meu era paravanul in care-si gaseau locul numai un pat, o masa si-o soba veche din care mocneau cateva surcele.Imi era de ajuns. Era cald, erai calda.
Acum...cand scrum e tot ce-a mai ramas in soba, iar lujerele lungi apasa peste casa, pamantul peste tot se surpa.Vrea sa inghita totul, egoist si avar, de parca o mana de om cum ai fost tu, l-ar satura.
Blestem timpul!
Astazi e iarasi iarna. E liniste si multa pace caci satul in care copilul din mine a invatat sa rada, s-a transformat in cimitir. Vad in departare umbre mici ce-si misca trupurile intr-un dans de dute-vino.
E inmormantare.
Ochii mei te cauta necontenit. M-am intors cu capul plecat si plina de regrete, caci sufletul-mi e patat de vina timpului scurs degeaba. Tu ai plecat. Acum te caut.
Si parca ti-am zarit linistea in apus. Aerul a luat foc, norii sunt o mare de flacari, intreg cerul mocneste precum soba din paravanul tau.
Unde esti bunica batrana?
Am lasat cimitirul in spate ti-am urmarit indemnul si am pornitpe un fahas in cautarea luminii. Sunt atat de nerabdatoare sa te revad caci acum mi-a venit randul sa iti ascund fruntea sub obrazul meu.Alunec, ma tarasc, plutesc continuu pe drumul asta lunecos si drept care parca nu mai vrea sa aiba capat. Cu fiecare pas inainte Lumina ma invaluie si stiu ca sunt aproape.
Mai e putin.
M-am strecurat printr-o poarta. Mica, din scanduri rare si mucegaite. Sunt intre doua lumi, caci la 50 de pasi am zarit inca un prag ce se cere trecut. La mijloc e o casa. Fara usi fara detalii, doar o fereastra de la care ma priveste o batrana arsa, ma priveste insistent de parca ea ar fi Charon ce-si asteapta dreptul ca sa ma lase sa trec Dincolo.
Si-aproape c-am trecut.
N-am apucat sa inchid poarta caci tu ai venit alergand.Am simtit cum timpul se joaca cu mine. Rolurile s-au schimbat si odata cu ele ne-am schimbat si noi. M-ai imbratisat cu aceleasi maini purtate de vreme, si-am simtit fericirea in fiecare por, in fiecare rid, in fiecare respiratie.
Te-am gasit.
As fi vrut sa opresc timpul, sa-mi mai spui povesti...sa uit de dorul ce m-a apasat atat amar de vreme, dar m-am trezit brusc...si n-ai mai apucat sa-mi soptesti decat atat: ''Bine ca ai inchis poarta!''
A fost un vis.
Tot ce-a mai ramas e cenusa zilelor....cenusa ta si-a putinelor amintiri care le am cu tine!
Mi-e dor...atat de dor de ''Bunica batrana''!
Acest post l-am scris in memoria bunicii mele care nu demult s-a stins din viata si pe care nu am stiut sa o apreciez la adevarata ei valoare. De aceea va spun si voua apreciatii pe cei dragi atat timp cat va mai sunt alaturi ca dupa o sa regretati.
Iti mai amintesti oare cand alergam spre tine ca un copil nerabdator la auzul clopotelului?
Cu parul rascolit de vant si cu gerul lipit de buze imi fluturam mainile cu gandul ca o sa-mi iau zborul, iar calatoria mea prin gradinile dezbracate va fi mult mai scurta. Ma-mpiedicam ca un orb de fiecare radacina pitita sub presul ala alb. Era iarna.
Vaduva de mai bine de jumatate de secol, ochii-ti erau la fel de senini si curiosi precum cei ai unei fecioare la prima iubire.Buzele tale rosteau povesti, iar matasea alba ce-ti acoperea fruntea, obosita de timp, se razvratea impotriva frigului.
Ma asteptai....
De fiecare data imi primeai fruntea sub obrazul tau brazdat de fagase bine conturate si moi. Imi placea sa le framant cu buricul degetului aratator, caci tu imi spuneai mereu o poveste. Fiecare fagas atins era calatoria intr-un taram de basm din care nu mai voiam sa plec.
Eram in siguranta.
Atunci, acolo universul meu era paravanul in care-si gaseau locul numai un pat, o masa si-o soba veche din care mocneau cateva surcele.Imi era de ajuns. Era cald, erai calda.
Acum...cand scrum e tot ce-a mai ramas in soba, iar lujerele lungi apasa peste casa, pamantul peste tot se surpa.Vrea sa inghita totul, egoist si avar, de parca o mana de om cum ai fost tu, l-ar satura.
Blestem timpul!
Astazi e iarasi iarna. E liniste si multa pace caci satul in care copilul din mine a invatat sa rada, s-a transformat in cimitir. Vad in departare umbre mici ce-si misca trupurile intr-un dans de dute-vino.
E inmormantare.
Ochii mei te cauta necontenit. M-am intors cu capul plecat si plina de regrete, caci sufletul-mi e patat de vina timpului scurs degeaba. Tu ai plecat. Acum te caut.
Si parca ti-am zarit linistea in apus. Aerul a luat foc, norii sunt o mare de flacari, intreg cerul mocneste precum soba din paravanul tau.
Unde esti bunica batrana?
Am lasat cimitirul in spate ti-am urmarit indemnul si am pornitpe un fahas in cautarea luminii. Sunt atat de nerabdatoare sa te revad caci acum mi-a venit randul sa iti ascund fruntea sub obrazul meu.Alunec, ma tarasc, plutesc continuu pe drumul asta lunecos si drept care parca nu mai vrea sa aiba capat. Cu fiecare pas inainte Lumina ma invaluie si stiu ca sunt aproape.
Mai e putin.
M-am strecurat printr-o poarta. Mica, din scanduri rare si mucegaite. Sunt intre doua lumi, caci la 50 de pasi am zarit inca un prag ce se cere trecut. La mijloc e o casa. Fara usi fara detalii, doar o fereastra de la care ma priveste o batrana arsa, ma priveste insistent de parca ea ar fi Charon ce-si asteapta dreptul ca sa ma lase sa trec Dincolo.
Si-aproape c-am trecut.
N-am apucat sa inchid poarta caci tu ai venit alergand.Am simtit cum timpul se joaca cu mine. Rolurile s-au schimbat si odata cu ele ne-am schimbat si noi. M-ai imbratisat cu aceleasi maini purtate de vreme, si-am simtit fericirea in fiecare por, in fiecare rid, in fiecare respiratie.
Te-am gasit.
As fi vrut sa opresc timpul, sa-mi mai spui povesti...sa uit de dorul ce m-a apasat atat amar de vreme, dar m-am trezit brusc...si n-ai mai apucat sa-mi soptesti decat atat: ''Bine ca ai inchis poarta!''
A fost un vis.
Tot ce-a mai ramas e cenusa zilelor....cenusa ta si-a putinelor amintiri care le am cu tine!
Mi-e dor...atat de dor de ''Bunica batrana''!
Acest post l-am scris in memoria bunicii mele care nu demult s-a stins din viata si pe care nu am stiut sa o apreciez la adevarata ei valoare. De aceea va spun si voua apreciatii pe cei dragi atat timp cat va mai sunt alaturi ca dupa o sa regretati.
In cautarea absolutului
Oficial, chiar m-am plictisit de acelasi snobism, parvenism( parca am fi in ''Chirita in provintie'') de care sunt inconjurata. M-au plictisit pana si versurile melodiilor pe care le ascultam, pe care le cantam la chitara....M-am plictisit de trezirea la ora 6:00, m-am plictisit de melodia telefonului, de guma lipita de un pusti de clasa a saptea in banca in care stau la ore, de pauzele scurte in care n-ai timp sa mananci, de fetele profesorilor de parca nici ei nu mai au energie. M-am saturat de mina creionului cu care scriu la orele de mate si care se rupe din 5 in 5 minute, de ticaitul ceasului cand se lasa linistea la orele pentru care nu ne-am pregatit.
Mi-e dor de serile in care ma uitam la ''Tom si Jerry'', de cantatul la chitara atat de frecvent incat mama nici nu ma mai suporta.
Am crescut dar tot un copil am ramas si asa vreau sa raman mereu. Nu vreau sa ma maturizez. Cred ca Raluca si Andrada, prietenele mele de ''corazon'' cred ca am innebunit sau cel putin, asa imi spun de cel putin 13 ori pe zi. Oare ce le determina sa gandeasca astfel?!
Felul meu de-a fi! Sunt adepta expresiei latinesti '' Et si omnes, sed non ego!'' si cred ca prin asta am zis mai tot. Fetelor, cand o sa-mi cititi blogul, sa nu va suparati pe mine ca v-am pomenit p'aci( parca as fi la vesnica pomenire).
Cred ca singurele lucruri/fenomene/fapte/etc de care nu m-am plictisit sunt: ursuletii de plus, problemele de pascal si de fizica, de merele pe care le savurez fara a mai sta pe ganduri, de mama, de tata, de dorul de bunica mea pe care n-am stiut s-o apreciez la adevarata ei valoare si regret asta pana la sfarsitul vietii.
Mi-e dor de serile in care ma uitam la ''Tom si Jerry'', de cantatul la chitara atat de frecvent incat mama nici nu ma mai suporta.
Am crescut dar tot un copil am ramas si asa vreau sa raman mereu. Nu vreau sa ma maturizez. Cred ca Raluca si Andrada, prietenele mele de ''corazon'' cred ca am innebunit sau cel putin, asa imi spun de cel putin 13 ori pe zi. Oare ce le determina sa gandeasca astfel?!
Felul meu de-a fi! Sunt adepta expresiei latinesti '' Et si omnes, sed non ego!'' si cred ca prin asta am zis mai tot. Fetelor, cand o sa-mi cititi blogul, sa nu va suparati pe mine ca v-am pomenit p'aci( parca as fi la vesnica pomenire).
Cred ca singurele lucruri/fenomene/fapte/etc de care nu m-am plictisit sunt: ursuletii de plus, problemele de pascal si de fizica, de merele pe care le savurez fara a mai sta pe ganduri, de mama, de tata, de dorul de bunica mea pe care n-am stiut s-o apreciez la adevarata ei valoare si regret asta pana la sfarsitul vietii.
joi, 17 decembrie 2009
Fulgisori de bucurie
Everywhere in the air,
Is the magic of holiday now;
Let it snow, all around,
Later we can make a snowman!
Is the Christmas time you all,
It's time to stay together,
I say Merry Christmas you all,
And happy new year!
You and me together,
Every time for Christmas
I don't need no presents,
I need you for Christmas.
Santa Claus is coming back,
With the presents for everybody;
Close your eyes don't look back,
After that we're making party!
(versuri Inna-''I need you for Christmas'')
Imi plac la nebunie versurile astea. Ieri le cantam prin casa. Cred ca m-a auzit si Richi( de fiecare data cand cant Richi se duce in cotet....o fii ceva in neregula cu vocea mea?!)
Ma declar oficial un om norocos! Nici azi n-am cazut iar de frecus nu vreau sa mai aduc vorba...Chiar am senzatia ca unele fete abia asteapta sa fie vanete si bulgarite sau cel putin impresia asta mi-o lasa unlele fete.O fi si asta o chestie!
Am luat vacanta! Nu-mi pare chiar asa bine dar cand ma gandesc ca voi dormi pana la 10.....hmmmm. Gata cu scoala pe anul asta. Am avut destule realizari, multumesc lui Dumnezeu.
Am hotarat ca in vacanta sa ma intalnesc cu prietenele mele de ''corazon''. Le-am invitat la o toba, carnati,sunca,piftie-special pentru Andrada:)). Si uite asa ascultam noi reclama aia cu ''evitati excesul de sare, zahar sau grasimi''. Nu le am deloc cu bucatele traditionale dar am ce am cu sarmalele alea ca in Ardeal( de acolo era bunica mea din partea mamei). Deci astept cu nerabdare sa mananc sarmale- sa vezi atunci exercitii fizice ca sa ma mentin in forma maxima.
Abia astept sa mananc si cozonac.
De Craciun imi doresc un singur lucru: sa ii am pe cei dragi langa mine. Acum va fi primul Craciun fara bunica mea:(. Doar atat imi doresc de Craciun. Exact ca in melodie:
''You and me together,
Every time for Christmas,
I don't need no presents,
I need you for Christmas.''
Is the magic of holiday now;
Let it snow, all around,
Later we can make a snowman!
Is the Christmas time you all,
It's time to stay together,
I say Merry Christmas you all,
And happy new year!
You and me together,
Every time for Christmas
I don't need no presents,
I need you for Christmas.
Santa Claus is coming back,
With the presents for everybody;
Close your eyes don't look back,
After that we're making party!
(versuri Inna-''I need you for Christmas'')
Imi plac la nebunie versurile astea. Ieri le cantam prin casa. Cred ca m-a auzit si Richi( de fiecare data cand cant Richi se duce in cotet....o fii ceva in neregula cu vocea mea?!)
Ma declar oficial un om norocos! Nici azi n-am cazut iar de frecus nu vreau sa mai aduc vorba...Chiar am senzatia ca unele fete abia asteapta sa fie vanete si bulgarite sau cel putin impresia asta mi-o lasa unlele fete.O fi si asta o chestie!
Am luat vacanta! Nu-mi pare chiar asa bine dar cand ma gandesc ca voi dormi pana la 10.....hmmmm. Gata cu scoala pe anul asta. Am avut destule realizari, multumesc lui Dumnezeu.
Am hotarat ca in vacanta sa ma intalnesc cu prietenele mele de ''corazon''. Le-am invitat la o toba, carnati,sunca,piftie-special pentru Andrada:)). Si uite asa ascultam noi reclama aia cu ''evitati excesul de sare, zahar sau grasimi''. Nu le am deloc cu bucatele traditionale dar am ce am cu sarmalele alea ca in Ardeal( de acolo era bunica mea din partea mamei). Deci astept cu nerabdare sa mananc sarmale- sa vezi atunci exercitii fizice ca sa ma mentin in forma maxima.
Abia astept sa mananc si cozonac.
De Craciun imi doresc un singur lucru: sa ii am pe cei dragi langa mine. Acum va fi primul Craciun fara bunica mea:(. Doar atat imi doresc de Craciun. Exact ca in melodie:
''You and me together,
Every time for Christmas,
I don't need no presents,
I need you for Christmas.''
luni, 14 decembrie 2009
Nu rata viata!!!!
Stiu este greu intr-o lume a perfidului, a ignorantei, a BANULUI.
Nu te pierde, incearca sa fii bun, corect si mai ales incearca sa te gandesti de 2 ori inainte 'oare tie cum ti-ar fi daca???' 'Oare banii nu tot noi ii facem? de ce nu ii controlam noi pe ei?!!
Nu te pierde printre cei carora nu le pasa.
Viseaza! visele sunt libere!
Daruieste! un zambet? , habar nu ai cat de bine iti face un zambet?
Iubeste! dar iubeste cu foc, nu cu interes, iubeste, pana cand simti ca nu mai ai rasuflare!
OAMENI BUNI AZI SUNTEM MAINE NU!
O VIATA AVEM, DE CE O TRAIM PRIN SI PENTRU ALTII?????
ESTE VIATA TA, TRAIESTE-O ASA CUM VREI TU.
NU AI VREA SA AJUNGI LA SFARSIT SI...IN FRACTIUNILE ACELEA (DE CARE SE TOT VORBESTE) DE SECUNTA SA NU TI SE DERULEZE NIMIC IMPORTANT PRIN FATA OCHILOR. NU?
VIATA E FRUMOASA SI MERITA TRAITAAAA!!!!!!!!!
Nu te pierde, incearca sa fii bun, corect si mai ales incearca sa te gandesti de 2 ori inainte 'oare tie cum ti-ar fi daca???' 'Oare banii nu tot noi ii facem? de ce nu ii controlam noi pe ei?!!
Nu te pierde printre cei carora nu le pasa.
Viseaza! visele sunt libere!
Daruieste! un zambet? , habar nu ai cat de bine iti face un zambet?
Iubeste! dar iubeste cu foc, nu cu interes, iubeste, pana cand simti ca nu mai ai rasuflare!
OAMENI BUNI AZI SUNTEM MAINE NU!
O VIATA AVEM, DE CE O TRAIM PRIN SI PENTRU ALTII?????
ESTE VIATA TA, TRAIESTE-O ASA CUM VREI TU.
NU AI VREA SA AJUNGI LA SFARSIT SI...IN FRACTIUNILE ACELEA (DE CARE SE TOT VORBESTE) DE SECUNTA SA NU TI SE DERULEZE NIMIC IMPORTANT PRIN FATA OCHILOR. NU?
VIATA E FRUMOASA SI MERITA TRAITAAAA!!!!!!!!!
duminică, 13 decembrie 2009
Dragostea de iarna
Recent discutam cu un amic pe marginea unor peisaje superbe de iarna si imi spunea ca iarna oamenii sunt mai puri, implicit dragostea de iarna este mai pura.La inceput n-am inteles la ce se referea insa rumegand ideea am vazut tabloul.
Dragostea de vara e condusa de hormoni, e dragostea sezoniera plecata de la ideea 'ochii vad, inima cere'. Vara sunt cateva piese vestimentare subtirele, transparente. Mintea fuge usor si tese schenarii demne de romane. Spre deosebire de dragostea asta de vara, dragostea de iarna este profunda, calma, pura exact ca stratul de zapada. Vara caldura este peste tot. In schimb, iarna cautam caldura sub orice forma. Corpul fizic, cel care poate pacalii ochiul, este ascuns sub straturi de haine calduroase. Tot ce ramane la vedere este fata, si cel mai important poate, ochii-fereastra catre suflet. Imi fuge mintea acum la munte si la stratul gros de zapada, la hainele groase care ma apara de frig, caciula si fularul, manusile, la nasul care infrunta singur gerul, la saniute vesele si rasete de copii, la tacerea si linistea din timpul noptii, la o cana de vin fiert cu scortisoara, la focul din soba.....
Iarna e frumoasa si mi-ar place sa traiesc o poveste de dragoste inceputa iarna...la munte...
Dragostea de vara e condusa de hormoni, e dragostea sezoniera plecata de la ideea 'ochii vad, inima cere'. Vara sunt cateva piese vestimentare subtirele, transparente. Mintea fuge usor si tese schenarii demne de romane. Spre deosebire de dragostea asta de vara, dragostea de iarna este profunda, calma, pura exact ca stratul de zapada. Vara caldura este peste tot. In schimb, iarna cautam caldura sub orice forma. Corpul fizic, cel care poate pacalii ochiul, este ascuns sub straturi de haine calduroase. Tot ce ramane la vedere este fata, si cel mai important poate, ochii-fereastra catre suflet. Imi fuge mintea acum la munte si la stratul gros de zapada, la hainele groase care ma apara de frig, caciula si fularul, manusile, la nasul care infrunta singur gerul, la saniute vesele si rasete de copii, la tacerea si linistea din timpul noptii, la o cana de vin fiert cu scortisoara, la focul din soba.....
Iarna e frumoasa si mi-ar place sa traiesc o poveste de dragoste inceputa iarna...la munte...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)