Recent discutam cu un amic pe marginea unor peisaje superbe de iarna si imi spunea ca iarna oamenii sunt mai puri, implicit dragostea de iarna este mai pura.La inceput n-am inteles la ce se referea insa rumegand ideea am vazut tabloul.
Dragostea de vara e condusa de hormoni, e dragostea sezoniera plecata de la ideea 'ochii vad, inima cere'. Vara sunt cateva piese vestimentare subtirele, transparente. Mintea fuge usor si tese schenarii demne de romane. Spre deosebire de dragostea asta de vara, dragostea de iarna este profunda, calma, pura exact ca stratul de zapada. Vara caldura este peste tot. In schimb, iarna cautam caldura sub orice forma. Corpul fizic, cel care poate pacalii ochiul, este ascuns sub straturi de haine calduroase. Tot ce ramane la vedere este fata, si cel mai important poate, ochii-fereastra catre suflet. Imi fuge mintea acum la munte si la stratul gros de zapada, la hainele groase care ma apara de frig, caciula si fularul, manusile, la nasul care infrunta singur gerul, la saniute vesele si rasete de copii, la tacerea si linistea din timpul noptii, la o cana de vin fiert cu scortisoara, la focul din soba.....
Iarna e frumoasa si mi-ar place sa traiesc o poveste de dragoste inceputa iarna...la munte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu