Prin aceste randuri iti spun ADIO.

O îmbrăţişare atunci când vocile noastre ajungeau la cote maxime, o privire atunci când corpurile ni se îndepărtau , o atingere atunci când lacrimile-mi inundau nefondat faţa , un sărut atunci când buzele noastre deveniseră mult prea uscate , doua cuvinte atunci când totul se înnegrise şi nimic nu mai era ce părea a fi , un strigăt atunci când distanţa era mult prea mare , un sunet atunci când ne înşiram reproşuri groaznice fără să ne pese de consecinţe , un sărut părintesc pe frunte atunci când corpul mi te cerea înlesnit în spiţele roţii destinului , un umăr pe care să-mi vărs tristeţea şi totul ar fi fost ca înainte , ca în raiul celor muţi , cu sentimente complexe şi gânduri inocente .
Sunt obosită , mi s-au umflat ochii deşi am jurat că nu voi mai plânge. Mă consum încet fără să realizez că tot ce iubesc eu e doar o amintire , o iluzie deşartă întinsă pe masa . N-am voinţă , n-am destin , n-am trecut. N-am nimic , mă distrug încet promiţându-mi că într-o altă viaţă voi fi o persoană bună , voi iubi din nou cerul şi vara , voi adora alte buze şi mă voi îneca în alţi ochi. Mă simt ameţită , mi-e somn şi mi-e frică. Pentru un minut, mi-am revăzut viaţa în milioane de bucăţele . Tot ce am eu mai presus de îngeri , e pe podea .
Poate ar trebui să plec de tot, să mă fac că uit. Dacă fericirea ta, iubitule, nu-i lângă mine şi dacă visele tale au mai multă culoare lângă alt suflet , atunci sunt bucuroasă. Dacă tu , copil scump , eşti
fericit şi eu sunt.
Poveştile nu sunt pentru mine, nu au final fericit şi nu rămân protagoniştii împreună până la sfârşitul bătrâneţii nemuritoare. Mesajul meu de adio ar fi bine să fie trecut în viaţa cealaltă , să nu-l uiţi pe veci şi să îl reciteşti de fiecare dată când îţi va fi dor de mine :
Ai fost creatorul universului meu şi o ştii bine. Ai însemnat totul , poate mai mult de atât. Am râs de multe ori degeaba , din motive prosteşti . N-am să uit ziua în care mi-ai jurat iubire , în care mi-ai legat strâns dragostea ta de corp. Te voi iubi mereu în liniştea lunii , doar noaptea , pentru că atunci sufletul meu e mort de dor , înviind târziu pe culmile dimineţii , urmând ca o dată cu lăsarea întunericului să o ia de la capăt. Îmi voi omorî fiecare sentiment arzător şi voi păstra doar amintirea celor 5 luni, poate cele mai frumoase de până acum. Mulţumesc pentru toate clipele în care am zâmbit cu inima , în care am plâns cu sufletul şi în care ne-am desenat viitorul cu degetul pe geamul aburit ! Mulţumesc că m-ai învăţat să iubesc, să urăsc şi să sper!
Te iubesc.. adio inimă de piatră!

Randuri pentru tine Imi dai macar un singur motiv sa aprind o speranta

Nu mai cred in vorbe mari...nu o mai fac pentru ca acele vorbe au nevoie de fapte,multe fapte care necesita timp si obstacole.

Nu mai pot sa reactionez la un simplu "te iubesc" sau "nu vreau sa te pierd"...nu mai pot astepta schimbari care intarzie sa apara...nu pot accepta sa inchid ochii in fata unui trecut doar pentru ca tu vii acum si spui niste cuvinte mari al caror sens incep sa cred ca nici nu il cunosti...

Nu mai cred in cuvinte mari care scot in evidenta aparentele unei iubiri puternice...in timp ce eu simt ca baza nu este suficient de puternica incat sa sustina vorbele din varf...Nu mai pot continua in ritmul asta...nu mai pot sa imi planific viata alaturi de tine atat timp cat tu imi oferi doar franturi de adevaruri amestecate cu minciuni dureroase si udate cu lacrimile mele...nu ma mai pot multumi cu iluzia flamanda a unei iubiri pustii...

Te iubesc mai!

Si daca ma iubesti si tu este timpul sa iti deschizi ochii sufletului inainte sa ma distrugi iubindu-ma sau sa ma iubesti distrugandu-ma...

Te iubesc,si as vrea ca visul nostru sa nu se stinga. Imi dai macar un singur motiv sa aprind o speranta ?



...cu drag,tie!...

Zilele astea am simtit nevoia sa imi plang toate dezamagirile sufletului pentru ca am avut impresia ca sunt atat de mica si de neinsemnata...pentru ca am simtit ca maine ...orice ar insemna maine...nu va mai fi la fel...
Am plans pentru ca am avut impresia ca am pierdut mult prea mult...ca nu mai sunt in stare de nimic...pentru ca am fost mintita...am fost inselata...am fost prostita...
Am plans pentru ca desi simteam din tot sufletul ca eu merit atat de mult am primit atat de putin...pentru ca mai mult-ul asta care ar fi trebuit sa fie al meu nu m-a gasit pe mine cum nici eu nu l-am gasit pe el...
Chiar si pentru relatia aceea in care am intrat cu sufletul deschis si cu zambetul pe buze dar din care am iesit cu lacrimi pe obraji si sufletul zdrobit...deoarece la capatul iluziitor mele am gasit un barbat atat de ne al meu si atat de al tuturor...chiar si pentru aceea am varsat lacrimi de suflet...
Dar dupa toate lacrimile si suferintele am inteles ca vina este a mea pentru ca eu am refuzat sa vad chiar si la sfarsit ceea ce altii vazusera de la inceput...caci m-am prefacut ca nu pricep ezitarile...si tacerile...si nepotrivirile...de la inceput...pentru ca am fost prea mandra si prea increzatoare si am crezut ca eu pot sa schimb un om care nu voia sa se schimbe...am inteles ca eu sunt vinovata pentru ridicolul lacrimilor fara rost pe care le vars acum cand am ajuns la capatul unei noi amagiri...eu nu el...
Eu ma vad nevoita sa accept azi ca imi merit fiecare lacrima de dezamagire asa cum...mi-am meritat...imi merit...si imi voi merita fiecare lacrima de fericire...

Despre noi si ...oamenii din viata noastra .

Iubim si totusi ii facem sa sufere pe cei pe care ii iubim si pe cei care ne iubesc...

Uitam adesea ce inseamna sa respectam … sa ne respectam pe noi si pe cei din jurul nostru...

Este trist si dureros cand aruncam prea usor cuvinte care dor...cand ranim fara sa ne uitam in urma... Este mult prea dureros atunci cand oamenii uita ce inseamna respect, uita ce inseamna iubire si ajung sa faca lucruri josnice...

De cate ori nu ati auzit cuvintele „te iubesc cum nu am iubit pe nimeni si iti voi purta mereu respect"?... De cate ori omul care a spus aceste cuvinte mari a uitat repede...poate mult prea repede ...si a facut lucruri care au durut...a jignit,a inselat,a mintit...?

De cate ori omul acela...omul iubit nu si-a intors privirea spre o noua iubire...spre un nou trofeu la colectia de iubiri si a uitat de promisiuni...de respect?

De cate ori nu a pasit...mult prea usor peste sentimentele voastre si a mers privind doar inainte...nici macar o secunda la cel caruia i-a calcat sufletul in picioare...?

De aici... dragostea si respectul se pierd usor si mult prea repede... printre rautati si egoisme.

In acest fel multi oamenii se dezumanizeaza si uita sentimentele profunde de dragoste si respect...devin incapabili sa mai simta aceste sentimente...

Este pacat ca exista si astfel de oameni...oameni care ii dau dragostei,respectului si promisiunilor valoare de... „nimic”...

Trecut

Mi-am dat seama azi ca intreaga mea viata a fost o minciuna...
Nimic din ceea ce am trait nu imi poate demonstra ca eu am existat...decat niste poze cu o persoana care zambeste fals catre obiectiv...o persoana pe care eu nu o cunosc....
Nu sunt nimic din ce am fost...adevarata eu nu exista si nici nu va mai exista vreodata...s-a ratacit pe undeva prin trecut....
Si stau gemuita pe fotoliul meu din coltul unei camere mari pe care nu o simt cu adevarat a a mea...
Stau cu capul pe genunchi si imi repet cu glasul pierdut "asta nu e viata mea...asta nu sunt eu..."
Imi curg lacrimile si imi miroase a pustiu...ascult muzica asta pe care nu o mai pot simti ca ieri si imi repet obsesiv ca...nu mai exist pentru nimeni...nici pentru mine nu mai exist...
Viata mea ar fi trebuit sa fie altfel...si eu ar fi trebuit sa fiu altfel...
Privesc acum catre un trecut de care nu mai sunt sigura ca mi-a apartinut vreodata....
Si ma gandesc mereu la momentul acela in care eu am murit ca sa se nasca altcineva...cineva care mi-a luat locul...care mi-a trait viata...la momentul acela in care eu am incetat sa mai traiesc si din care existenta mi-a devenit un blestem...
Sunt pierduta prin mine...nu mai am nimic sa ofer nimanui...nu mai am nimic sa-mi ofer...niciodata nu am avut...
Nu mă recunosc niciunde... nu am fost nimic...in afara de trecut.. .
Lucrurile sunt ceea ce sunt...nu au sensuri profunde sau ascunse... lumea este ceea ce este... ceea ce se arată a fi...nimic mai mult...
Aşa că am căutat degeaba videcare...fiindca nu există...
Am înţeles însă prea târziu...trebuia să rămân ceea ce am fost...
În faţa trecutului sunt neputincioasa...un trecut despre care nu sunt sigura că a existat mă apasă într-un mod terifiant...
Îmi este imposibil să-l schimb...imi este imposibil să-l concep...imi e imposibil sa il accept...
Sunt aşa cum sunt desi tot timpul mi-am dorit sa fiu altfel...
Mi-am dorit sa zambesc mult...intotdeauna mi-am dorit să zâmbesc...aşa goala şi murdara...cu sufletul plin de tăieturi adânci...Dumnezeu imi e martor ca mi-am dorit să zâmbesc... chiar să râd în hohote!
Să râd de tot ce ma ingrozeste... să râd de tot ce am trăit...
Ce viaţă am avut!!!
... o viaţă pe care am transformat-o în propriul meu inchizitoriu...
O viata in care trecutul a ars...din prezent a rămas doar scrum... iar viitorul s-a stins...

Randuri pentru tine:Iarta-ma ca sufar!

Mi-as dori ca la un moment dat sa intelegi ca atitudinea ta ma indeparteaza...ca ma doare nesiguranta ta,ma dor ezitarile tale...ca ma ranesc cuvintele spuse fara rost...intamplarile din trecutul tau si situatiile noi...faptul ca azi imi spui ceva iar maine schimbi tot...

Nu mai pot asa...Iarta-ma ca sufar cand ma minti...Iarta-ma ca nu pot accepta!

Mi-as dori sa realizezi ca nu sunt un obiect,nu ma poti muta azi intr-un loc iar maine in altul asteptand ca eu sa accept tacuta jocurile tale de copil devenit om mare sau om mare transformat peste noapte in copil.

Mi-as dori sa simti ca am suflet...ca nu ai dreptul sa te joci cu mine...sa ma manipulezi,sa ma utilizezi dupa bunul plac...

Si mi-as mai dori ca atunci cand o sa realizezi ca simti asta...sa simti nevoia sa imi spui si mie...

...cu drag,tie!...

20 de replici folosite de barbati.

Barbatii incearca, cel putin aparent, sa nu le faca pe femei sa sufere in momentul in care se despart de acestea. Replicile de despartire sunt deja devenite clisee, dar adevarata insemnatate a acetora nu este cunoscuta tuturor. Un top 20 al celor mai peibile replici spuse de barbati in momentul despartirii si rastalmacirea acestora.
20. Vreau sa fiu cu tine, dar cred ca ar trebui sa facem o pauza. = Vreau sa fac sex cu alte femei, dar sa te tin aproape in cazul in care nu gasesc pe altcineva.
19. Mi-ar placea sa ne fi cunoscut de acum in 5 ani.=u sunt suficient de matur cat sa stau cu o singura femeie.
18. Te respect atat de mult.=Nu le spune prietenelor tale ca sunt o jigodie, pentru ca vreau sa ie cu unele dintre ele.
17. Nu sunt pregatit de o relatie, dar daca as fi, as vrea sa fie cu tine.= Nu sunt pregatit sa dorm cu o singura femeie.
16. Cred ca ne-am apropiat prea repede.= M-am speriat ca dracu din prima zi in care te-ai mutat la mine.
15. Mi-ar placea sa ramanem prieteni.=Ma poti cupla cu una din prietenele tale?
14. Cred ca ar trebui sa mai iesim si cu alti oameni si vedem ce se intampla.=Deja fac sex cu altcineva si prefer sa ne despartim inainte ca tu sa afli.
13.Inca tin foarte mult la tine.=Inca tin la tine, dar nu suficient pentru a ramane impreuna.
12.Inca ma mai gandesc la fosta iubita.=Probabil e adevarata.
11.Ma simt claustrat si am nevoie de spatiu.=Te bagi prea mult in viata mea, abia astept sa scap de tine.
10. Ma bucur ca te-am cunoscut, dar ar trebuie sa petrecem timp si cu alti oameni.= Deja m-am cuplat cu cineva care imi place mult.
9. Ma mut in alta tara.=Trebuie sa ma despart de tine rapid.
8.Vreau sa ma cocentrez mai mult pe scoala.= Nu cred ca vei primi prea bine vestea departirii, dar macar n-o sa ma intrebi la nesfarsit de ce.
7.Mi-e frica sa ma angajez intr-o relatie.=Mi-e frica sa ma angajez intr-o relatie cu tine.
6. Am o gramada de probleme pe care trebuie sa le rezolv.=Problema mea e ca u te plac suficient.
5.Poti gasi unul mai bun ca mine.=Pot gasi una mai buna decat tine.
4.Am nevoie de mai mult.=Nu stiu ce vreau, dar stiu ca ma plictisesc de moarte cad sunt cu tine.
3.Am sezatia ca suntem mai mult prieteni decat iubiti.=Nu mai esti la fel de frumoasa ca atunci cand ne-am combinat.
2. Suntem in puncte diferite ale vietii noastre.= Sunt in punctul in care vreau sa ies, sa chefuiesc si sa fac sex cu toata lumea, iar tu esti in punctul in care vrei sa te mariti.
1. Cel care te va lua de nevasta va fi un om extrem de norocos. = Sper sa nu am eu norocul asta.

P.S NU imi apartine.

Am revenit.

In sfarsit am ajuns acasa...5 zile in spital au fost un calvar pentru mine. Medici prosti da prosti rau: mi-au spart venele la ambele maini. Perfuzii peste perfuzii..pff..un chin pentru mine mi-e foarte frica de ace:. Pastile la fel...naiba le ia...imi raman in gat. Urasc regimul pe care mi l-au dat. Numai carne fiarta grisine si stiksuri...ce naiba..si asa nu prea ma omoram eu cu mancarea dar acum as mancaaaa vaiii am o pofta de ciocolata si inghetata de vanilie:X...pfff...asta e...trec si peste asta....
Inca ceva...va multumesc ca ati venit la mine si nu m-ati lasat sa ma plictisesc singura. Va multumesc ca ati sunat cei ce nu ati putut veni...un singur telefon il asteptam de la o persoana...dar am ramas cu asteptatul...ca nu a sunat...asta e. Viata merge mai departe.

Mi-e frica!!!

Asta e prima si ultima postare "aiurea" pe blog. Dar am simtit ca trebuie sa scriu, sa ma descarc. Nu vreau sa ma plang dar imi e frica. Pentru prima data simt o frica a naibi de tare. Pana acum nu prea ma preocupa starea mea de sanatate. Dar ieri am ajuns de urgenta in spital. Nu stiu ce sa fac, pe mama deja am speriat-o prea tare. Vina eu o am, recunosc! Pastile nu iau, imi raman in gat...iar acum...am dat-o pe perfuzii:. Azi s-a cam plimbat salvarea:)) si medicii de acolo ma stiu acum:)) cand tip la ei sa nu imi mai faca mii de injectii...da...glumesc...mii..nu...dar sunt o groaza...si foarte dureroase. Probabil nu o sa mai intru sa scriu pe blog...abia am scapat iar de salvare:)) in spital nu ma mai intorc dar clar nu e dupa mine.
Pfff cum am ajuns ieri la spital..abia ma tineam pe picioare si medicul de acolo se gasise sa ma intrebe daca sunt insarcinata:))=)) i-am spus de n ori ca nu si nu si nu s-a lasat pana nu mi-a facut o ecografie....si da...am ulcer...pana acum nu mi-a pasat...dar am facut o complicatie de toata frumusetea: +problemele cu inima...pfff....
Pff mi-am facut testamentul:)) i-am spus prietenei mele de "corazon" ce sa faca daca eu ma duc:))) (glumesc nu am de gand sa ma duc asa tanara dar testamentul l-am facut:)))
Acum fara gluma chiar mi-e frica. Nu o sa mai scriu ceva timp pe blog...dar promit ca revin:X nu abandonez asa usor:))

Ma gandesc uneori cat de usor ne este sa criticam si sa judecam. In legatura cu viata altora suntem experti in psihanaliza. Chiar si eu ma surprind spunand lucruri de parca as detine intotdeaua adevarul. Fals! Iar atunci cand trebuie sa luam decizii pentru propria noastra viata nu putem judeca la rece si esuam lamentabil. Abia dupa ne dam seama ce ar fi trebuit sa facem(unii nici atunci).

Odata cu maturitatea si experienta va veni probabil si schimbarea. In cazul meu, cand am fost "judecata" de altii am realizat ca habar nu au cine sunt eu de fapt. Oamenii isi creeaza impresii, superficiale de multe ori, dupa care trag concluzia. "Informatia se imprastie "inflorita", apoi este filtrata prin prisma personalitatii fiecaruia, si asa ajungem sa fim ceea ce nu suntem.

Am observat ca si eu fac acelasi lucru si ma cert pentru asta. Nimeni nu poate sti ce se ascunde in sufletul unui om, sau care sunt motivele pentru cae o persoana face ce face sau se comporta cum se comporta. Nu trebuie sa ne grabim sa etichetam in secunda doi.Nu suntem in masura sa facem acest lucru. E frustrant chiar atunci cand oamenii se lauda "a citi" o fiinta imediat, dupa care urmeaza o insiruire de adjective.

Putem afla lucruri noi despre cineva, traind o viata intreaga alaturi. So, let's not judge!!!!

Ieri seara plictisandu-ma...am zis sa citesc niste bloguri...sa ma mai informez in legatura cu una alta....cand deodata dau peste un blog foarte interesant al unui tip...Citeam eu ce citeam...si vad o postare care m-a lasat pur si simplu masca. O fetita povestea ce se intampla in viata ei amoroasa.
"Bravo fetelor, cel mai tare site pentru fete, din cate am vazut pana azi. Simteam nevoia sa aflu mai multe despre sex si vad ca aici se poate. Ma numesc Mihaela si in aug fac 11 ani. Am un prieten ce are 14 ani si e tot la scoala mea, asa ne-am cunoscut in vacanta de Craciun. Eu sunt virgina si nu vreu sa fac sex, insa el imi tot vb cat de excitat si nevoile astea. Asa ca ii fac sex oral de ceva timp, insa prietenul meu, nu stiu de ce, la scurt timp dupa ce incep sa i-o sug isi da drumul iar eu nu simt acea placere si i-am zis asta. Dupa un timp el mi-a zis ca daca inghit voi avea orgasm si eu, insa degeaba fac asta acum, ca e la fel, tot nu simt ceva. Am vorbit cu colega mea de banca si zice ca ea nu inghite, ci scuipa tot dupa ce baiatul ei ejaculeaza, caci de mai inghit ma imbolnavesc de ulcer. Este adevarat ce spune? Tot ea mi-a zis ca orgasm pot avea de fac sex in fund. Am incercat cu iubi meu si asta insa ceva nu e bine caci nu intra penisul acolo. Cam de 10 ori am tot incercat. Iubi este tare afectat, nemultumit caci se excita tot incercand incat de cateva ori s-a terminat incercand. Nu-s de ce nu intra, caci colega zice ca dupa doua-trei incercari in care a durut-o, nu a mai avut probleme. Pai la mine durerea nu dispar deloc, mi-e imposibil sa reusesc sa ma relaxez incat sa intre penisul, De ce? Voi cum ati facut prima data, v-a durut tot asa de rau,sau e ceva cu mine. Chiar nu voi putea face sex anal deloc? El a incercat cu un deget si asa e bine, nu doare, insa nu mai mult ca iar ma doare incat nu putem continua. Prietenul meu crede ca pana nu voi avea ciclu, nu pot sa am si orgasm, dar nu stiu daca e adevarat. Mi-a zis sa ma masturbez si in acelasi timp sa tin un deget, apoi treptat doua in fund sa se dilate, dar degeaba fa asta, caci tot nu intra penisul lui, nu ca e prea mare, dar durerea ma face sa renunt. La sexul oral, cum pot sa aflu de ce are orgasm cand ejaculeaza, ca macar asa sa-l fac sa se simta mai bine de nu pot anal. Si inca ceva. Unde este himenul ala la o virgina, in exterior sau in'nauntru. De il las sa o bage jumate, se intampla ceva, poate sa ajunga la himen?ca el mi-a zis ca are grija sa nu se intample nimic. La sexul oral, e posibil sa nu simt placere ca el se termina prea repede? si daca isi da drumul asa iute, poate sa aiba si orgasm? ca mereu il vad cam nemultumit si nu stiu de ce, ca nu prea vorbeste despre el. Sper ca pot sa-l satisfac mai mult, caci mi-e o asa teama ca-l voi pierde? fetele de stiu as vrea sa-mi spuna macar cateva sfaturi bune, caci degeaba intreb colegele, sunt si ele nestiutoare shiar de unele spun sau ma mint ca se simt bine si au placere mare cu iubitii lor si fara sa faca sex normal numai eu nu simt asa Eu nimic. Nu simt deloc placere, anal nu reusesc sa fac, iar normal nu am curaj, ca de alfa mama,nush."
Cand am citit asta am ramas socata! Dupa m-a bufnit rasul...dar nu e de ras...cum se poate ca o fata la nici 11 ani impliniti sa scrie asa ceva?:O:O:O La 11 ani ma jucam cu papusile si in nisip nu stiam ce'i ala penis...fetele de acum...sunt tare experimentate...ma intreb...pe la 18 ani ce mai experimenteaza? Pana sa ajung sa citesc asta ma mirau lucruri marunte...dupa ce am citit nu ma mai mira absolut nimic. Eu la 17 ani nu am auzit de unele chestii de pe acolo :)) asta inseamna ca sunt in urma rau..trebuie sa ma documentez...pfff SOC!!! nu mai am cuvinte.

Unde au disparut baietii buni?

O intrebare care apare cu regularitate, asemeni mareei, in majoritatea blogurilor si forumurilor feminine sau feministe...Desigur, raspunsurile la aceasta intrebare sunt date, de obicei, tot de catre fete/femei..Pentru a face lumina in aceasta problema existentiala, am gasit de cuviinta sa intreb si partea adversa. Astfel incat, zilele trecute, in timp ce ma complaceam la cateva baliverne cu un prieten (si atat) de-al meu, mi-am luat inima in dinti si l-am rugat sa ma lumineze. In cuvinte patimase, intretaiate de pauze mici necesare respiratiei, amicul meu mi-a oferit urmatoarea explicatie...
"Raspunsul este simplu: baietii buni au fost alungati de fete! Probabil ca unele dintre ele mai au o amintire vaga despre un baiat care isi dorea intotdeauna, fara sansa, sa petreaca cat mai mult timp alaturi de ele. Poate ca acest tip obisnuia sa intarzie indelung alatui de o astfel de fata insotind-o la cumparaturi...sau trecea pe la ea sa o invite la un film atunci cand se smtea singura si parasita, ori, pur si simplu, o tinea de mana si o alina in momentele cand ea ii povestea despre modul oribil in care se purtase cu ea alt baiat.
In acea vreme, probabil ca fata respectiva se distra impreuna cu prietenele ei, facand haz de aerul lui de catelus neajutorat in cautarea unei"stapane". de obiceiul lui de a o urma pretudindeni, facand tot felul de lucruri pentru a-i atrage atentia. Probabil ca "suratele" ei o tachinau spunandu-i ca baiatul acela era indragostit pana peste cap de ea. Avand in vedere ca el era trebuie sa admitem, nitel patetic. fata nega cu inversunare ca ar avea vreo inclinatie romantica pentru el, afimand sus si tare este "doar un prieten". De asemeni, fetei i se parea ca el nu ar fi deloc genul ei. Vezi dumneata, era putin cam scund, sau cu o frizura aiurea, sau prea gras, ori din cale afara de slab..sau nu stia sa se imbrace..adica era in mod fundamental cu totul opus baiatului/iubitului inalt, aratos, stilat si bogat cu care obisnuia pe atunci sa iasa in oras.
In cele din urma, baiatul insufletit de o dragoste platonica a disparut tiptil din viata fetei, pe masura ce relatia ei cu prietenul-iubit devenea mai serioasa si mai acaparatoare. De altfel, din punctul ei de vedere, ar fi fost cam aiurea ori cam ciudat sa continue sa-si mai petreaca timp cu "catelusul neajutorat" Odata cu trecerea timpului, prietenului fetei a inceput sa o insele sau a devenit plictisitor , sau ea si-a dat seama ca numai atractia fata de el nu era indeajuns pentru implinirea unei relatii de cuplu adevarate, pe termen lung. Astfel incat, fata respectiva a devenit din nou singura...si dupa ce a intalnit cativa cocalari si neamuri proaste...a ajuns sa se intrebe: Vai, unde au disparut baietii buni?"
Asa ca pot sa iti spun inca o data: baietii buni au fost indepartati de fete.
L-ati ignorat pe baiatul bun. L-ati folosit pentru a va descarca emotional, fata a-l asculta si pe el. Ati ras de respectul pe care vi-l purta si nu i-ati suportat devotamentul.L-ati pretuiu mai mult pe prietenul-iubit distant decat pe atentul "doar un prieten". In cele din urma el a inteles mesajul si si-a luat talpasita, pentru a-si vedea de viata lui. Probabil ca a ajuns sa inteleaga, intr-o buna zi, ca femeile nu sunt atrase de barbatii care le deschid usa catre o incapere, care pregatesc cate o cina speciala doar din placere,le cumpara de Craciun acel lucru pe care au pomenit in treacat ca si-l doarec, le asculta atunci cand sunt disperate, ori le tin in brate atunci cand plang. Se poate ca el sa-si fi dat seama ca, daca isi doareste o femeie la fel cu cea care nu l-a bagat in seama, atunci trebuie sa se poarte la fel ca nonsalantul ei prieten-iubit. Probabil ca acel fost baiat bun a cunoscut pana acum o groaza de femei si nu mai este deloc baiat bun. Un lucru pentru care ii poate fi recunoscator fetei care l-a respins. Poate ca tocmai aceasta respingere a facut-o pe fosta lui platonica iubita sa constate absenta din viata ei a oricarui baiat bun. Cele mai multe fete nu au parte de-a lungul vietii lor decat de vreo doi-trei baieti buni si atat."
Acestea au fost cuvintele amicului meu. Trebuie sa recunosc ca, imediat dupa ce si-a incheiat tirada, am ramas cu gura cascata si nu am avut nicio replica.

Mi-e dor de tine:(

Mamaie imi lipsesti atat de mult, as vrea sa cobori dintre stele pentru mine macar un minut sa-ti revat chipul angelic. Tu m-ai inteles INTOTDEAUNA si sunt sigura ca si acum ar fi fost la fel, iar daca era vreo situatie exceptionala stiai exact ce sfaturi sa-mi dai. Cat ai trait printre cei cu viata ai fost mereu pentru mine cu o vorba buna. Nu e zi sa nu'mi amintesc de tine. Si.iar privesc pozele, cata nostalgie...se citea pe chipul tau...fericirea pe chipurile noastre. Nimeni nu isi imagina ca sfarsitul tau e atat de aproape. Doamne, vreau sa fin din nou copil, atunci cand nu aveam nicio grija, vreau sa fiu o clipa din trecutul acela briliant. Imi mai doresc sa imi luminezi sufletul cu un zambet. Mi-e dor cand stateam in fata televizorului ghemuita in bratele tale, ma simteam protejata. In prezent tot ce mi-a mai ramas este parfumul acelor amintiri de neuitat si niste fotografii vechi pe care le pastrez intr-un loc special. Sunt constienta ca tu esti ingerul meu pazitor, ai grija de mine intotdeauna si mai stiu ca nu sunt perfecta in ochii tai, nimeni nu e. Poate chiar sunt foarte aproape de imperfectiune dar nu ma pot schimba, singura persoana care ar fi putut reusi asta m-a parasit, si stii ca ma refer la tine. Tot ce stiu e, ca daca tu ai fi fost langa mine as fi fost la cel mult un centimetru distanta de perfectiune. Odata ce te-ai indepartat s-a daramat tot ce reusisei sa modelezi cu mintea ta inteleapta.
Te voi pastra in inima mea, te iubesc si te voi iubi cu fiecare zi ce trece to mai mult, pana la cer si-napoi...stai nu, e prea putin, mai bine pana catre INFINIT.

Doar un vis.

Sunt in camera mea si simt nevoia sa imi strang picioarele la piept de frig...dar nu e frig...e doar tristete. Simteam nevoia sa ma stranga cineva in brate...dar nu mi-a mai ramas decat varianta de a ma strange singura. Doar lacrimile sunt fierbinti caci vin din suflet sa scrie durerea in santuri pe obraz fara mila.Eram amortita fizic insa simtirile mele erau intense...dupa atatea luni in cae nu mai simtisem nimic pentru nimeni...Atunci ma plangeam ca nu mai pot simti...acum ma plang ca simt mai mult decat s-a permis. O durere de o mie de ori mai puternica...si as fi vrut ca vointa mea de a o infrange sa se spulbere o data cu momentul in care ne-am intalnit.
Adorm linistita, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat in sufletul meu...ramasesera doar urme de lacrimi uscate si sarate, nimic mai mult.

Dragoste pierduta.

Am tinut la tine si nu am incetat niciodata sa o fac de cand te-am cunoscut. Din pacate apare un "dar" un dar care care spune;
Nimic nu merge intre noi, oricat am incerca, eu inca sper ca poate candva totul va fi bine iar tu vei ramane singura mea iubire. Voi trece ani, in taina te voi privi, te voi sorbi din priviri si singura care va stii cu adevarat ce se petrece va fi inima mea. Ma hranesc cu fiinta ta, nu intelegi? Chiar daca mi-ai gresi te-as ierta, iar daca ti-as gresi, nu m-as putea ierta si nici pe tine nu te voi lasa sa faci asta. Pe parcursul anilor daca imi vei cere ajutorul, nu voi da inapoi, voi face tot ce-mi sta in putinta, esti doar unul pentru mine si asa vei ramane. Hai ca stiu ca te-ai prins despre ce, cine vorbesc, iar daca ma vei intreba cum sta treaba, eu o sa neg, o sa ocolesc subtil acest subiect si nu o sa-ti arat ca sufletul ma doare sa te vad in bratele altei persoane. O sa par indiferenta, o sa fiu cum m-ai invatat chiar daca mi-ai spus ca lectia nu se aplica pe maestru ci doar pe ceilalti. O sa incerc sa te uit, nu imi e teama sa o fac, pentru ca stiu ca niciodata acest lucru nu o a pot sa-l fac. Imi aduc aminte de cele mai frumoase momente si clipele in care erai cuprins in amalgame de sentimente...tu iti mai aduci aminte? Sunt sigura ca da, si sunt sigura ca nu intelegi ce se petrece cu tine defapt. O sa fiu fericita, crede-ma, atata timp cat stiu ca tu esti bine si ai ce iti doresti, atata timp cat stiu ca nu o sa ma uiti. Mi-ai aratat viata prin ochii tai, mai fascinat pe zi ce trecea tot mai mult te iubeam dar totul acum sunt niste amintiri ce imi vor face zilele mai bune sau amare, doar acum.

De ce scriu aici, pe blog...

Mai multe persoane m-au tot intrebat de ce scriu pe blog trairile mele, gandurile si nu imi fac un jurnal intim....nu am avut niciodata un jurnal...nu sunt adepta...acum un an jumate nici blogul acesta nu exista...pentru ca "jurnalul" meu era MAMAIA. Dupa ce ea a plecat cu ingerii in cer...am vrut sa incerc sa vad daca pot tine un blog...Pff iar mi s-au incurcat gandurile...si vreau sa scriu despre multe...dar ma rezum doar la titlu....pai...pentru mine, blogul echivaleaza cu o parte din sufletul meu, deoarece in filele acestuia mi-am asternut o parte din ganduri, majoritatea postarilor avand la baza lor crampeie din viata mea.
Scrisul reprezinta pentru mine un fel de tratament, o terapie prin care-mi fac ordine printre ganduri si sentimene. Prin scris reusesc sa le ofer gandurilor mele o nota de claritate, confuzul pierzandu-si din esenta pe masura ce cuvintele-si gasesc locul in pagina. Fiecare cuvant este scris dupa dictarea sincera a inimii mele. Blogul este pentru mine asemenea unei cutiute magice in care pot pastr ganduri si amintiri peste care praful uitarii nu se va sterge, caci totul ramane scris atat timp cat eu imi doresc acest lucru. Blogul este unul din locurile in car eu ma joc cu ideile proprii in anumite clipe si uneori aceasta joaca are si rmari dragute...

Banc.

Un tanar isi prezinta logodnica parintilor. La masa, tipei ii vine sa dea un partz. Dupa cateva secunde se simte un miros...Dupa cateva secunde socrul mare spune:Labus..!!..Fericita ca viitorul socru a dat vina pe cainele de sub scaunul ei, fetei ii vine inima la loc. Peste cateva minute mai trage una si tatal baiatului spune nervos: Labuuuuusss, ai grija..!! Absolvita de griji, fata mai trage una, la care vine replica: Labus! Pleaca de acolo ca se caca pe tine!!!

Degetele- Legenda chineza.

"Stii de ce inelul de logodna se pune pe al 4-lea deget? Exista o leenta din Chinacare poate sa explice asta intr-un mod foarte frumos si convingator. Degetele mari ii reprezinta pe parinti. Degetele aratatoare reprezinta fratii si prietenii. Degetul mijlociu te reprezinta pe tine insuti. Degetul inelar( al 4-lea deget) iti reprezinta perechea. Degetul mic ii reprezinta pe copii tai. Mai intai uneste-ti palmele, dupa aceea uneste-ti degetele mijlocii, asa cum apare in imagine. Acum incearca sa separi degetele mari(ii reprezinta pe parintii tai). Vei vedea cum le poti separa, pentru ca parintii nu sunt destinati sa traiasca cu tine pana cand tu vei muri. Acum uneste degetele din nou. Acum incearca sa separi degetele aratatoare( iti reprezinta fratii si prietenii). Vei vedea cum si degetele astea se despart, pentru ca nici ei nu sunt destinati sa traiasca mereu cu tine. Au destine diferite, sa se casatoreasca si sa-si intemeieze familii. Acum incearca sa desparti degetele mici(iti reprezinta copii). Si astea se separa, pentru ca si ei, cand nu mai au nevoie de tine, se duc la casele lor. Acum uneste degetele din nou. In sfarsit, incearca sa desparti degetele inelare(al 4-lea deget iti reprezinta perechea) si te vei surprinde vazand ca, pur si simplu, nu le poti desparti. Asta datorita faptului ca perechea e destinata pana in ultima zi a vietii lor. De aceea se pune inelul pe acest deget."

Un strain pe pamant.

Si cand te gandesti ca exista in lumea asta un infinit de oameni. Fiecare e frumos in felul lui, bun cat ii permite sufletul, darnic cat poate, etc. Dar care majorittea ar face orice pentru a ajunge unde si-au propus. Si aici nu ma refer la telul pe care il ai in viata, ci la simplul fapt ca vor ca o anumita persoana sa fie a lor, sa o aiba pentru o noapte dupa care s-o atunce ca pe-o carpa care dupa folosire nu te mai ajuta cu nimic sau au fost impresionati de ceve bijuterie in vitrina si vor sa puna stapanire pe ea cu orice pret. Sunt capabili chiar sa-si vanda sufletul , sa minta folosind cele mai frumoase cuvinte rostite, sa arunce vorbe-n vant fara a stii cu adearat valoarea lor. Fara a stii ca vorbele dor, chiar daca de multe ori provoaca greata. Degeaba se spune ca faptele conteaza, un singur cuvant te poate duce pana la cele mai inalte culmi, dar in acelasi timp te poate face sa te dai cu capul de pereti. Vorbele in sine atrag de multe ori si faptele. Un trup nu e o papusa Barbie sau acel Batman pe care ni-l doream in copilarie si care facea orice la comanda noastra, in mijlocul fiecaruia exista acea samanta care prinde viata atunci cand e iubita cand e mangaiata de o mana buna, curata venita de la un trup si-o minte limpede. Timpul masoara distanta dintre trupul si sufletul fiecarui om. Cuvantul cel mai greu de pronuntat si pus la locl lui este "eu". Tu nu te-ai gandit o clipa ca poti sa schimbi ceva? Nu te-ai gandit ca cel putin o persoana traieste prin tine si ca acea persoana ti-ar da totul doar pentru un minut in care sa-i dai atentie pentru a-ti putea spune ceea ce simte? Tu esti constient ca de multe ori ranesti persoane care nu merita asta? Si totusi, cand realizezi intotdeauna e prea tarzi... Suntem prinsi intr-o viata materiala unde cuvintele zboara fara a avea o anume tinta si de multe ori ajung ratacite in acel suflet care-l doare pe un om atunci cnd intreg trupul lui e sanatos. Si ma intreb ce pret ar putea avea un suflet ce nu a stiut sa-si construiasca un trup dupa forma lui?!

Analizand ce mi se intampla in ultima vreme am ajuns la concluzia ca tot ceea ce stii despre un anumit lucru poate fi o iluzie. Toti vedem lumea intr-un mod destul de subiectiv dar in acelasi timp foarte diferit fata de cel de langa noi. Putem sa ne uitam amandoi la acelasi lucru si sa intelegem chestii total diferite. Depinde mult si de starea de spirit, de ce te preocupa si ce sentimente te stapanesc in acel moment. Si am inceput sa pun cap la cap anumite intamplari si sa gasesc raspunsuri. Intrebarile erau: cum poate un prieten, dupa ce a fost atata timp langa tine sa te lase balta? Cum poate aparea asa dintr-o data indiferenta unora? s.a.m.d. Raspunsul e simplu: totul poate fi o iluzie, chiar si oamenii pe care ii vezi langa tine...poate eu nu sunt acolo,poate tu ii fortezi sa fie, tu ii bombardezi cu problemele tale si cu chestiile care te deranjeaza si pe care vrei sa le spui cuiva. E foarte posibil ca ei sa nu fie acolo, dar tu sa-i vezi pentru ca stii ca ai nevoie de ei ca sa treci peste anumite lucruri. Si iti pui toate sperantele in ei fara sa te gandesti prea mult ce faci si esti dezamagit de fiecare data. Mai bine deschide ochii si uita-te bine care e langa tine pentru ca asa vrei tu s care e langa tine pentru ca ii pasa, pentru ca vrea sa-ti fie bine. S-ar putea sa te doara ce o sa vezi dar e mult mai bine sa stii in cine poti avea incredere si in cine nu, din timp. Adevarul doare o singura data, minciunile dor toata viata!

Puterea de a iubi.

Unii sufera, altii insa nu stiu ce e suferinta. Nu le spun celor din urma ca sunt oameni fericiti, pentru ca nu cred asta. De ce? Pentru simplul motiv ca nu au avut privilegiul sa vada , sa simta inca! Cum e sa fii de cealalta parte a trairilor deloc slefuite brute. Au si acestea farmecul lor, chiar daca unul foarte dureros de cele mai multe ori. Cel mai aiurea sentiment e acela cand iti dai seama ca un vis ti se naruie...si e mai ciudat cand acel vis reprezinta dragostea...EL. Trebuie sa il intelegi (pe El) si sa lupti cu ideea ca in curand visul se va adeveri, dar imi dau seama ca uneori cateva momente sunt mai frumoase si mai importante decat un intreg vis...Trebui sa fi sigura ca si el le-a pastrat acolo unde sufletul si inima se unesc. Ai momente in care iti aduci aminte clipa cu clipa tot ce a fost frumos atunci...Primul pas, prima privire, prima vorba, primul sarut, totul special pentru ca va doriti. Tot ce trebuie sa faci e sa tii fruntea sus si sa zambesti, iar cand iti e greu sa iti aduci aminte mereu de clipele cand va sopteati.."O sa fie bine!" O persoana care lupta are mereu de castigat dar cea mai importanta lupta e cea cu "timpul"...Nu te ascunde sa ii marturisesti ce simti ...pentru ca va intelege, dragostea se simte, dar de foarte multe ori ne ferim sa judecam cu inima...Vrei nu vrei, in viata esti principalul actor al filmului tau, iar principalele caracteristici ale unui actor sunt : Assumarea rolului si naturaletea!

Amintiri.

Dupa un an de cand mamaia, careia nu ii era frica de moarte ci de durere, a plecat sa se faca inger. Asa ne poate cuprinde si ocroti pe toti intre aripile sale...In fiecare moment al zilei imi amintesc de ea...intrand in camera ei si acum ii simt prezenta dar...nu o mai vad...In ultimele saptamani nici nu am mai visat-o...Cand era in viata, mereu vorbeam cu ea...si ii spuneam sa vina si sa imi spuna cum este in cer...alaturi de ingeri..daca este bine sau nu...dar...nu s-a mai intors...
In vis vorbesc cu ea..si totul pare atat de real...dar dimineata trezindu-ma realizez ca a fost doar un vis si nu o mai pot readuce la viata. Mi-a fost ca o mama...o iubeam mai mult decat orice...cu ea vorbeam, ea ma sfatuia, ma intelegea, ma iubea chiar daca o mai certam ...de fiecare data ma ierta...dar ce zic ca nici macar nu se supara pe mine. In momentele astea, as vrea sa o strang in brate...as da orice pentru o imbratisare de a ei...dar stiu ca acest lucru nu se poate...
Mamaia pentru mine a insemnat mai mult decat mama...la ea tineam cel mai mult..eram foarte apropiate...si acum tin la fel de mult la ea si sunt sigura ca nici ea nu m-a uitat...dar imaginea ei a ramas doar in amintirea mea...mai am doar cateva poze cu ea...parca si acum ii aud vocea...de fiecare data cand veneam de la scoala ma astepta cu mancarica calda, ma rasfata, imi placea foarte mult sa fac prajituri cu ea...Inchid pentru o clipa ochii caci mi-i umple plansul, si lacrimi cad usor pe obrajii mei. II zaresc rochia intr-un colt al camerei...o iau in mana si o miros...inca ii mai pastreaza mirosul...dupa atata timp de cand s-a stins...Parca o vad i acum..aprinzand focul la soba...ma vad pe mine lenevind in pat intreband-o pe mamaia "Mamaie, nu-i asa ca voi deveni o actrita candva?" Mereu imi raspundea cu un glas dulce "Da! Mancaoa-r mamia de fetita frumoasa."
Realizez ca am pierdut copilaria, ca ea a fost aruncata de mine in cufarul cu jucarii si incuiata. Realizez ca nu o voi mai avea niciodata. Imi dau seama ca timpul nu il pot intoarce, nu mai pot reinvia bunicii, jucariile, copii.
Mamaia a fost singura care a crzut in mine...care m-a sprijinit si mi-a dat curajul sa merg mai departe orice s-ar intampla...spunandu-mi mereu "nimeni nu are dreptul sa-ti ia visele"..Sunt sigura ca si ei ii e dor de mine acolo sus...la fel ca si mie...Nu pot spune mai mult decat TE IUBESC MAMAIE cateodata imi placea sa ii spun "babo" stiam ca nu ii place si se enerva spunand ca ea nu este batrana...Poate Dumnezeu mi-a luat-o preadevreme de langa mine...dar nu mai putea lupta cu boala...si oricum acolo sus cu ingerii ii este mult mai bine decat aici...si stiu ca intr-o buna zi am sa o revad..si mai stiu ca ma vegheaza si are grija de mine..cum a avut mereu.
Ma doare sa vad batranei care sunt tratati urat de catre nepoti sau copii...dar isi vor da seama cand vor ramane fara ei cat de mult i-au iubit si le va parea rau ca nu s-au purtat mai bine asa cum si mie imi pare rau ca ma mai certam cu ea cateodata...Sunt sigura ca vi-i amintiti cu drag pe bunici...faceti un mic efort si inviati bunicii, sau daca sunt aici "pe pamant, nu in gand" sigur s-ar bucura sa se stie eroii din povestile nepotilor. Am sa inchei..e tarziu...si se spune ca nu este bine sa ii pomenim pe cei de dincolo noaptea...totusi cred ca mamaia nu s-a suparat ca am scris un post despre ea noaptea tarziu...In martie pe 9 face 2 ani de cand s-a imbolnavit de o boala cruda care nu peste mult timp ii va lua viata...va ramane in amintirea mea pentru totdeauna...o voi iubi mereu..
Vreau sa inchei acest articol cu o poezie foarte frumoasa...trista ce-i drept...dar cu un mesaj foarte...tulburator...


REPETABILA POVARA
Cine are parinti, pe pamant nu in gand
Mai aude si-n somn ochii lumii plangand
Ca am fost, ca n-am fst, ori ca suntem cuminti,
Astazi imbatranind ne e dor de parnti.

Ce parinti? Niste oameni ce nu mai au loc
De atatia copii si de-atat nenoroc
Niste cruci, inca vii, respirand tot mai greu.
Sunt parintii acestia ce ofteaza mereu.


Ce parinti? Niste oameni, acolo si ei,
Care stiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, dupa actele lor,
Nu conteaza deloc, ei albira de dor
Sa le fie copilul c-o treapta mai domn,
Cata munca in plus, si ce chin, cat nesomn!

Chiar acuma, cand scriu, ca si cand as urla,
Eu ii stiu si ii simt, patimind undeva.
Ne-amintim, si de ei, dupa lun saptamani
Fii batrani ce suntem, cu parintii batrani
Daca lemne si-au lat, daca oasele-i dor,
Daca nu au murit tristi in casele lor...
Intre ei si copii e-o prasila de caini,
Si e umbra de plumb a preazilnicei paini

Cine are parinti, pe pamant nu in gand,
Mai aude si-n somn ochii lumii plangand.
Ca din toate ce sunt, cel mai greu e sa fii
Nu copil de parinti, ci parinte de fii.

Ochii lumii plangand, lacrimi multe s-au plans
Insa pentru potop, inca nu-i de ajuns.
Mai avem noi parinti? Mai au dansii copii?
Pe pamantul de cruci, numai om sa nu fii,

Umiliti de nevoi si cu capul plecat.
Intr-un biet orasel, intr-o zare de sat,
Mai asteapta si-acum, semne de la stramosi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi,
Si ca nite stafii, ies arare la porti
Despre noi povestind, ca de mosii lor morti.

Cine are parinti, inca nu e pierdut,
Cine are parinti are inca trecut.
Ne-au facut, ne-au crescut, ne-au adus pana-aci,
Unde-avem si noi insine ai nostri copii.
Enervanti pot parea, cand n-ai cesa-i mai rogi,
Si in genere sunt si nitel pisalogi.
Ba nu vad, ba n-aud, ba fac pasii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult sa le spui si explici,
Cocosati, cocarjati, intr-un ritm infernal,
Te intreaba de stii pe vre-un sef de spital.
Nu-i asa ca te-apuca o mila de tot,
Mai cu seama de faptul ca ei nu mai pot?
Ca povara ii simti si ei stiu ca-i asa
Si se uita la tine ca si cand te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurta vreme de dus
Pe constiinta povara acelui apus
Si pe urma vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor imputina cei ce n-au si ne cer.
Iar cand von incepe si noi a simti
Ca povara suntem, pentru-ai nostri copii,
Si abia intr-un trist si departe taziu,
Cand vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu,
Vom pricepe de ce fiii uita curand,
Si nu vad nici un ochi de pe lume plangand,
Si de ce inca nu e potop pe cuprins,
Desi ploua mereu, desi pururi a nins,
Desi lumea in care parinti am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduita de plans.